ovidiu scridon

Vineri 03 februarie Bucuresti, ora 19:30 - Simbata 04 februarie Tirgoviste, ora 21:00

2012-01-31T12:47:00.004+02:00

Continuam turneul national "Improvizatii de iarna"

Ce mai fac!?

2012-01-23T08:19:00.003+02:00

Minunat! … cum altfel? … ma concentrez in perioada asta pe chestiuni artistice. Am inceput anul c-un concert inca din prima zi, apoi, chiar daca nu obisnuiesc sa am mai mult de-o aparitie pe luna intr-un oras, am raspuns unor invitatii, astfel incit intr-o saptamina am fixat trei concerte in Bucuresti; miercuri 18 ianuarie la concurenta cu evenimentele din Piata Universitatii am cintat in Sinner`s, vineri 20 am intilnit poate cel mai “special” public din ultima vreme in Serendipity, acolo unde-am indraznit un concert pentru nefumatori si inca vibrez dupa atmosfera intima plina de bucurie, inimi deschise, luminari, etc. Am promis ca voi reveni in acest loc, probabil in luna martie.

Iar cel de-al treilea va fi marti 24 ianuarie in clubul Mojo din Centrul istoric de la ora 20:30.

Cum va fi!? … evident ca diferit de primele doua. Si voi darui tuturor celor care-au participat la primele doua si va veni si marti, albumul meu “Intr-o zi…”.
In rest, numar zilele pina volumul meu de versuri va aparea, in sfirsit, si-n acelasi timp pregatesc impreuna cu prietenul Silvan Stancel seria a doua a turneului national “Improvizatii de iarna”.

… si multe altele. Tinem aproape :)

Concerte-n Bucuresti

2012-01-20T05:33:00.001+02:00

- MIERCURI 18.01, ora 21:00 - Club-SINNER`S (Hristo Botev 12)

- VINERI 20.01, ora 20:30 - SERENDIPITY Tea (Dumbrava Rosie 12)
"SEMNE BUNE ANUL ARE" - muzica si poezie - spectacol pentru NEFUMATORI

- MARTI 24.01, ora 20:30 - MOJO (Gabroveni 14)

Trei locatii diferite - trei concerte diferite !!!

Iubesc Romania dar acum mi-e dor de America

2012-01-16T06:00:00.002+02:00

Stiam despre evenimentele din Piata Universitatii tocmai de-aceea am incercat sa evit zona. Am parcat masina in fata Hanului Manuc din Piata Unirii pe la 7 seara si m-am indreptat spre Centrul Istoric, acolo unde prietenii de la “Pariu pe Prietenie – Bocancul Literar” aniversau 3 ani. La scurt timp dupa ce-am cintat si-am coborit de pe scena am gasit pe telefonul mobil citeva apeluri si unul din SMS-uri imi spunea: “Esti bine? Ti-am vazut masina la TV. E ingrozitor ce se-ntimpla in Piata Unirii. … “.

Am rugat pe cineva cu care stateam la masa sa aiba grija de chitara mea si-am plecat spre zona Unirii. Incercarea de-a iesi de pe strada Gabroveni spre Cocor a esuat; citiva jandarmi m-au intors din drum si-am ales alta varianta pe undeva prin spatele Hanului. Ajuns pe Splaiul Independentei am avut impresia ca visez; foc in mijlocul strazii, plin de pietre si bolovani, o masina ardea, alte citeva erau distruse, statia de autobuz si-o florarie devastate, chioscul de ziare in fata caruia am parcat eu era facut zob dar spre marele meu noroc, masina mea era intreaga; lovituri neinsemnate pe una din usi si pe portbagaj, dar am plecat din Piata Unirii oarecum linistit.

Pe Splaiul Independentei am fost intors din nou de jandarmi. Acolo era o baricada in mijlocul strazii si oamenii m-au sfatuit ca-i mai bine s-o iau prin alta parte. Undeva in zona Horoscop am intors din nou si-am luat-o spre intersectia Budapesta, bulevardul Marasesti, pe la autogara Filaret, Progresului, Panduri, Soseaua Grozavesti, peste Pasajul suprateran Basarab, pe Banu Manta ca s-ajung mai apoi acasa. Peste tot in trafic am simtit agitatia momentului; senzatia era ca nimeni nu mai respecta nici macar regulile de circulatie. Acasa am deschis televizorul si m-am cutremurat. Am mai trait ceva asemanator in `89, ca militar in termen, insa atunci eram un copil; acum pot sa discern.

N-am stat mai mult de zece minute si-am plecat sa-mi recuperez chitara. Era putin trecut de 21:30. Am luat un autobuz pina-n Romana iar de-acolo pe jos. Tensiunea am inceput s-o simt putin inainte de Galeriile Orizont. De-acolo se-auzea foarte patrunzator intr-o combinatie apasatoare strigatele manifestantilor, sirenele salvarilor si zgomotele petardelor. La Universitate mi s-a facut teama. Citeva pietre mi-au suierat pe la urechi si violenta din jur m-a dat peste cap. Nu puteam sa cred ca toate-acestea se-ntimpla in orasul in care traiesc, in tara de care mi-a fost atit de dor. Aproape mi-au dat lacrimile.

Cind am iesit din pasajul Universitatii oamenii au inceput sa huiduie sosirea masinilor cu turnuri de apa ale jandarmilor. Atunci mi-am dat seama ca-i mai intelept sa nu merg spre Unirii ci s-o iau prin Centrul Istoric. M-am strecurat pe citeva stradute si peste tot era un fum de nedescris, urmare a gazelor lacrimogene. In Clubul Mojo era un alt Univers si multa veselie. Radu Pietreanu, Andrei Paunescu si Mihai Napu isi incheiau recitalul si tot atunci se incheia si spectacolul aniversar.

Drumul spre casa a urmat oarecum acelasi traseu. Am luat-o la fuga de citeva ori cu masa de oameni alungati de jandarmi pe la Universitate, m-am ingrozit de toate imaginile din jur iar din Romana am luat un taximetru. La miezul noptii eram acasa. Pina sa ma pun in pat mi-am vazut masina la toate posturile de stiri. Bataile de strada din zona Hanului Manuc s-au dat in jurul ei. Nu ca n-as fi stiut dar ma-ncearca o liniste interioara pentru ca sunt foarte norocos. Am vorbit apoi la telefon cu niste prieteni din Canada si America ingrijorati de tot ce sentimpla aici iar gindurile mele s-au repliat la vara trecuta atunci cind eram atit de departe de toate aceste griji. Imi iubesc tara, iubesc Romania, dar acum chiar mi-e dor de viata mea din America.

Prima zi din an, primul concert

2011-12-28T07:52:00.000+02:00

Regulile unei despartiri

2011-12-22T02:59:00.001+02:00

Cred ca doi oameni sunt impreuna pentru ca se simt bine astfel, pentru ca-si doresc fiecare prezenta celuilalt aproape, nicidecum pentru a se chinui reciproc ori doar pentru a nu fi singuri.

Cind insa, bate vintu`n Paradis e posibil ca singura rezolvare sa fie despartirea.

E de preferat sa nu iei decizii radicale la nervi, fara sa le cintaresti rational cu calm si poate ca inainte de ruptura finala e recomandata o despartire provizorie, tocmai pentru a-si cantari fiecare partener sentimentele.

Asa cum fiecare iubire este unica, tot asa cred ca si fiecare despartire este altfel, iar regulile fenomenului tin mai mult de bun simt si moralitate. E de preferat indiferent de context sa n-ai nicio jena sa-l privesti in ochi dup-o vreme pe celalalt fara regrete.

Pentru poeti, despartirea-i “momentul adevarului”. Pentru cel care nu mai are sentimente poate fi “eliberarea”, in timp ce pentru partea iubitoare despartirea poate fi devastatoare.

Cred c-o discutie sincera este de preferat, in loc sa nu mai raspunzi la telefoane, sa te-ascunzi, ori sa trimiti e-mail-uri sau soli, gesturi pline de lasitate.

Se mai spune ca finalul da culoarea amintirilor, prin urmare va doresc amintiri minunate!
...

(articol aparut pe www.thesexist.ro)

Marti 20 decembrie la Uniunea Scriitorilor

2011-12-20T00:33:00.001+02:00

Intrarea este libera!

Comunicat de Presa

2011-11-24T01:58:00.004+02:00

OVIDIU SCRIDON & SILVAN STÂNCEL ÎN TURNEU ACOUSTIC LIVE

OVIDIU SCRIDON & SILVAN STÂNCEL au deosebita plăcere de a anunţa iubitorii de chitară şi muzică acustică live începerea turneului naţional IMPROVIZAŢII DE IARNĂ, o serie de concerte care îmbină mai multe genuri muzicale: chitară flamenco, chitară clasică, folk, pop, jazz şi multă, multă improvizaţie. Chitare clasice, acoustice, muzicuţe, elemente de percuţie, ukulele, voce, multă dăruire, poezie, invitaţi speciali sunt ingredientele principale care se vor regăsi la sala de concert pentru " a spune muzical " gândurile celor doi artişti despre dragoste, prietenie, femeie, mecanici, normalitate şi despre multe altele într-o atmosferă specială.
Prima parte a turneului include următoarele coordonate:

BUCURESTI - CLUBUL ŢĂRANULUI - 28 noiembrie, ora 20:00

BRAŞOV - CASA BAIULESCU - 29 noiembrie,ora 18.00

ALBA IULIA - PARCUL UNIRII - 30 noiembrie, ora 18:30

REGHIN - DOGMA PUB - 02 decembrie, ora 22:00

TG. MURES - TEATRUL SCENA - 03 decembrie, ora 20:00

CLUJ-NAPOCA - IRISH & MUSIC PUB - 04 decembrie, ora 21:00

Silvan Stâncel:

" Deşi de câteva luni activitatea mea chitaristică a fost una individuală, timp în care am compus, am studiat noi tehnici, am concertat şi am avut colaboratori noi, mărturisesc sincer că am aşteptat cu multă nerăbdare întoarcerea recentă din America a prietenului şi colegului meu de scenă, artistul Ovidiu Scridon. Pentru mai bine de şase luni el a (în)cântat pentru comunitatea românească de acolo şi şi-a dezvoltat arta sa în contact cu străinătatea. A compus muzică, a scris poezie, are în lucru o carte, a studiat noi instrumente muzicale iar în concertele viitoare va aduce pe scenă surprize foarte frumoase ... Iată că, deja de peste un an şi ceva, colaborarea dintre noi dă roade, naşte şi consolidează o prietenie nu numai muzicală, iar concertele şi piesele pe care le propunem prind tot mai mult la publicul iubitor de chitară, muzică live, poezie şi frumos. Spun asta judecând după semnalele pe care le primim fie direct de la cei care ne ascultă, fie de la organizatorii de spectacole care ne invită cu diverse ocazii, iar în contextul prezentului turneu dorim să mulţumim în mod special tuturor organizatorilor care ne-au invitat. Concertele pe care le susţinem în acest turneu vor include piese noi, prelucrări interesante şi abordări chitaristice inedite. La Cluj Napoca vom avea totodată plăcerea de a cânta alături de un artist original, Ioan Onişor în calitate de invitat special. Nu mai lipseşte decât publicul minunat pentru ca cercul să se închidă... "

Urmeaza concertele-n Romania!

2011-11-08T06:16:00.003+02:00

E fain acasa! Inca orele mele de somn sunt ciudate dar ma repliez curind. Mi-am dat vreo doua saptamini sa “m-asez” dupa care am o pofta teribila sa umblu prin tara.

In sfirsit urmeaza toate cintarile despre care povesteam cind eram departe. Prietenul si camaradul de scena Silvan Stancel abia asteapta sa ne continuam aventurile. In principiu am raspuns si vom raspunde celor mai multe invitatii la concerte, ramine doar sa ne organizam.

Daca aveti vreo idée, daca ne vreti in orasul vostru, dati-ne de veste (ovidiu@ovidiuscridon.ro)

Pe curind, prieteni!

Pe curind!

2011-10-30T03:33:00.001+03:00

Departarile ma cheama
Ca pe-un fir de praf in vint
Las tristeti, las teama,
-Pe curind!

Alte zari am in priviri
Alta sete-n gind
Alte freamate, alte iubiri,
-Pe curind!

Si cind dorul ma apasa
Cintul meu il cint
Ma intorc acasa,
-Pe curind!

Drumul spre casă

2011-10-27T08:05:00.004+03:00

În orice colţ de lume te-ai afla
N-ai să uiţi nicicând de casa ta,
N-ai să uiţi nicicând, ţine seama,
Că-ntr-un singur loc te-aşteaptă mama.

Drumul spre casă e drumul cel mai greu,
Drumul spre casă e in destinul meu.

N-aştepta prea mult să-ţi fie dor,
Nu uita că oamenii şi mor,
Fugi şi-ncearcă să n-ajungi târziu,
Căci fără parinţi nu mai eşti fiu.

Şi-ntotdeauna când te-ntorci din nou,
Şi degetul pe-un geam de tren se face iar stilou
Nu ai destule braţe şi nu ştii cum să faci
Să-i strângi la pieptul tău pe toţi cei dragi.

Drumul spre casă e drumul cel mai greu,
Drumul spre casă e preferatul meu.

duminica-n Hollywood, Florida

2011-10-20T06:09:00.001+03:00

Cita bucurie

2011-10-17T21:16:00.000+03:00

Cita bucurie-n jur!
Cite zimbete-ti vegheaza dansul!
Visul, indraznet contur,
Armonia ta, balansul.

Orice drum e-n pasul tau,
Zari nesfirsite-ti au privirea
Fie timpul bun sau rau
Stii sa-i gasesti stralucirea.

Cerul tau mereu senin,
Gind ce-si cauta `mplinirea,
Mersul tau, frumos destin,
- Oare, unde ti-e iubirea?

Atlanta, 15-16 octombrie 2011

2011-10-10T11:13:00.000+03:00

6 octombrie ...

2011-10-04T11:12:00.005+03:00

Anul trecut pe vremea asta ma pregateam pentru concertul de ziua mea. Mai tineti minte? Palatul Ghica alaturi de multi “camarazi de arme”: Iulia Gusatu, Fox Studis, Cristi Dumitrascu, Alina Manole, Ionut Mangu, Oxana Shametkina, Ionut Mateiciuc, si multi, foarte multi prieteni “ascultatori”, cu totii La Palat!

6 octombrie 2010; … Acum mai adaug un an iar contextul este cu totul altul. 6 octombrie 2011 ma prinde undeva-n Atlantic City ori Philadelphia, fara palate, dar alaturi tot de prieteni apropiati, oarecum intre doua concerte, cel care-a fost pe 2 octombrie in Elkins Park - Pennsylvania si cel din 9 octombrie din Rochester – New York.

Si pentru ca departarea ma face sa fiu conectat cu multi oameni care-mi asculta muzica, pe Facebook peste 1.000 au dat "LIKE" paginii mele, (Multumesc foarte mult, ... ma simt onorat), dar si pentru ca citesc in statisticile site-urilor romanesti ca www.ovidiuscridon.ro ocupa locul 70 in clasamentul paginilor personale si se afla printre primele 10.000 in topul general al site-urilor romanesti, cred ca pot marca cumva toate aceste evenimente.

Ma gindesc si la mesajele pe care le citesc frecvent. Multi marturisesc c-au “descoperit” muzica mea de curind, altii m-asteapta sa cint acasa-n Romania. Pina una alta ce pot sa fac pentru toti cei care se regasesc in emotiile muzicii mele, este sa ofer albumul “INTR-O ZI…” in luna octombrie la jumatate din pret, mai exact 15 roni, suma ce cuprinde toate taxele postale. Trebuie doar sa intrati pe site-ul mai sus amintit la sectiunea “muzica” – acolo aflati tot ce trebuie sa faceti.

Si ne vom revedea curind si la concerte. E o promisiune!

Urmatoarele concerte-n Statele Unite:

2011-09-26T14:33:00.001+03:00

02 octombrie Pennsylvania - Elkins Park
09 octombrie New York - Rochester
15-16 octombrie Georgia - Atlanta in cadrul Festivalului Romanilor
Daca va este la-ndemina, v-astept!

concert in Philadelphia

2011-09-26T02:40:00.000+03:00

Interviu in "Lumea femeilor"

2011-08-13T09:29:00.003+03:00

i. Acest interviu este transoceanic, tu fiind în SUA. Ce faci acolo, cât stai, vacanţă?

Din 2006 vin in fiecare an cite-o luna in vacanta pentru ca-mi place. Dar de fiecare data cind m-am intors in Romania am visat la o altfel de experienta. Ceva ce sa cuprinda mai mult decit o vacanta turistica; interactiuni umane, comunicare, calatorii, explorare, etc. Ei bine, asta fac acum. Impreuna cu doi prieteni am inceput un business in Atlantic City, statul New Jersey, iar zilele mele sunt pline de aventuri. Am un bilet de avion valabil sase luni si probabil prin septembrie sau octombrie il voi folosi pentru intoarcerea acasa.

i. Cum îţi explici succesul piesei tale „Mi-e dor”? Pe You tube, diversele variante ale piesei au şi peste 60.000 de accesări....

Cind am compus acest cintec mi-am dorit foarte mult sa placa unei singure persoane: fata de care eram indragostit atunci. Nu m-a interesat defel celebritatea ori promovarea lui agresiva. Neasteptat pentru mine a fost sa descopar dupa ani, odata cu dezvoltarea tehnicii moderne ca „Mi-e dor...” este un cintec cunoscut, care place foarte mult, se cinta in multe cercuri, inspira multi „creatori”, pentru ca daca vorbim de YouTube, piesa are peste 30 de „videoclip-uri”. Este un cintec c-un text fara metafore greu accesibile, cu fraze simple si foarte sincere.

i. Eşti absolvent de studii economice, ai fost paraşutist sportiv, dar se pare că muzica este „menirea” ta. Aşa simţi cu adevărat sau e doar o fază a existenţei tale? Se poate trăi doar din cântat?

Ase-ul, parasutismul, muzica au fost oarecum „la vedere”, dar sunt mult mai multe; ... am un master in management si unul in comunicare si relatii publice, imi place teribil de mult sa scriu, (dealtfel mare parte din aventurile mele de-aici „de departe” pot fi citite pe site-ul meu www.ovidiuscridon.ro ori pe pagina mea de facebok), imi place fotografia, iarna chitara concureaza serios cu skiurile, imi plac locurile noi si-am o mare sete de cunoastere. Nu cred ca muzica e doar o faza a existentei mele, pentru c-am avut chitara cu mine cam de la 6 ani; scoala generala, liceu, armata, facultate, acum, ... si n-am de gind s-o las deoparte prea curind.

i. Pe blogul tău ai postat o poveste despre Eva. De e ai simţit nevoia să faci publică întâmplarea?

As putea sa spun ca nu-i povestea mea. Nu!? ... dar am trait-o, ... din pacate. Am avut totusi decenta sa-i schimb numele sa fixez actiunea intr-un alt timp, sa schimb locatia, in rest povestea este 100% reala.

Ca multi altii am crezut ca le stiu aproape pe toate si ca nimic n-o sa ma mai surprinda. Am fost naiv sa cred asta si consider ca-i un fenomen foarte prezent in societatea noastra in care valorile morale sunt date peste cap. Mai mult, cred ca se poate invata ceva din ea.

i. Sunt femeile greu de cucerit aşa cum „spune” una dintre piesele tale?

Sunt crescut in matriarhat, am o mama si-o sora mai mare, iar lectia pe care mi-a dat-o mama in clasa 1-a despre fete/femei a fost o singura fraza: „-Sa nu uiti niciodata ca ai si tu o sora!”.

Da, uneori suntem convinsi ca ele sunt cucerite definitiv, dar sufletul unei femei are alti algoritmi de functionare decit ai nostri, ai barbatilor. Prin urmare una din fericiri ar putea fi aceea c-am cucerit pentru totdeauna sufletul "femeii vietii mele".

i. Poţi face o paralelă între condiţia femeii din România şi condiţia femeii din SUA?

Cred ca e mult mai simplu sa fii femeie in America decit in Romania. Aici femeile sunt respectate atit pe strada (n-am vazut niciodata badarani legindu-se de cineva), cit si la servici pentru ca au niste legi extrem de severe pentru indrazneti, dar si-n societate; mamele au tot felul de privilegii, doamnele in virsta la fel, iar cind ma gindesc la legile de-acasa parca ma apuca tristetea.

Dar chiar si asa mi-ar fi cu neputinta sa nu spun cu toata sinceritatea ca femeile de-acasa sunt infinit mai frumoase decit tot ce-am vazut in „Lumea noua”.

Interviu realizat de Cristina Bunea.

Azhar

2011-08-11T12:01:00.004+03:00

- Ale cui sunt bagajele?
- O fata din Kazakhstan vrea sa se mute in casa din Ventnor. Revine deseara. Vrei s-o duci tu?
- Da. La ce ora?
- Spunea ca-n jur de opt se-ntoarce.
- Ok.
Era o zi normala la Student Centerul nostru. Irina imi daduse aceste detalii, dupa care-am plecat la plaja.
Obisnuiesc sa trec zilnic pe-acolo. Locul e un fel de Mecca pentru studentii veniti pe timpul verii in programul Work and Travel. Unii-si cauta job-uri, altii o casa unde sa locuiasca, mai vin unii la internet ori sa-si sune parintii la telefon, sa-si faca rezervare pentru excursiile pe care le organizam la Niagara, Six Flags, Washington DC, Philadelphia ori New York, sau pur si simplu, in drum spre casa sau servici, intra sa ne salute. Sunt din toate tarile Europei de est, dar si din alte parti ale lumii: China, Taiwan, Irlanda, etc.
Pe multi dintre ei compania noastra i-a asteptat la aeroport cind au venit in America si practic noi le-am spus prima oara “- Welcome to the USA!”, altora le-am rezolvat job-uri, iar unii locuiesc in casele pe care le-am inchiriat pentru ei.
Una peste alta ne pastram spiritul in universul studentesc, iar business-ul nostru inseamna 100% servicii pentru studenti; comunicare, entertainment, relatii publice, imobiliare, si multe altele.
Asadar, urma sa ma bucur de-o alta zi cu soare. Prietenul Gabe Vasadi m-a sunat putin mai devreme sa ma-ntrebe ce fel de bere sa cumpere si sa ne vedem la terenurile de tenis, locul unde obisnuim sa ne-ntilnim toti prietenii romani atunci cind mergem la ocean.
Gabe, un spirit liber si pe-aceeasi lungime de unda cu mine, a studiat medicina in Oradea si-n anul trei a venit in Statele Unite, tot in programul Work and Travel si-a ramas. Se-ntimpla in urma cu sase ani. Acum e sofer pe-un track, adica pe-un camion imens, mai mare decit un TIR european si strabate toata America iar povestile lui sunt fascinante. A venit pe plaja c-un teanc de cursuri pentru ca vrea sa se-ntoarca-n toamna in Romania sa-si termine studiile.
-In dreptul numelui meu trebuie totusi sa scrie “Doctor”, glumeste el mereu.
…
Am un sezlong, un prosop si-un slip intotdeauna in portbagaj si de cite ori ma apropii de ocean, imi place sa ma bucur de soare.
Ridem mult, bem bere, uneori fumam iarba, povestim cu toate natiile pamintului de pe plaja si de cele mai multe ori la plecare ma opresc din nou la “Centru”.
…
- Ea e Azhar.
Cu privirea curioasa tinara asiatica imi intinde mina. Tenul bronzat o facea sa para mai degraba japoneza.
- Eu sunt Ovidiu. Incintat!
Ca toti strainii incearca sa-mi pronunte numele insa suna cu totul altceva.
- Poti sa-mi spui Ovi. OV – e mai simplu asa.
- O.V.
- Perfect!
Irina-mi aminteste ca ea-i fata care si-a lasat bagajele mai devreme si va locui in casa noastra din Ventnor.
- A-ha. Pai, daca esti gata, putem pleca.
- Ok.
Ventnor este localitatea invecinata de Atlantic City, cu masina se fac vreo cinci-zece minute, Acolo am inchiriat o casa intr-o zona frumoasa, cu multe case de vacanta. Pot sta in ea zece studenti, iar unul dintre paturi va fi al ei.
- Am locuit cu un grup de studenti rusi. Unul dintre ei mi-a zis ca-i indragostit de mine iar cind i-am spus ca nu poate fi nimic intre noi m-a rugat sa ma mut.
- Trist.
- Da. Urasc America, urasc Atlantic City, mi-e dor de familia mea, mi-e dor de casa.
Fata parea foarte suparata.
- Imi pare rau. Daca te pot ajuta cu ceva, acesta-i numarul meu de telefon.
Pe cartea mea de vizita pe linga numarul de telefon e trecut si site-ul www.ovidiuscridon.ro.
- Aaa … multumesc! E site-ul tau? Ce contine? Cu ce te ocupi?
- Site-ul e dedicat unui hobby. Muzica.
- Wow. Esti muzician?
- Nuu! E mult spus. Doar pasionat.
- Wow. Minunat. Pot sa te-ascult cum cinti?
Imi amintesc ca am niste CD-uri in masina.
- Sigur... Uite! … ti-l fac cadou.
- Wow! Iti multumesc foarte mult!
- Cu placere!
Fata trista de mai devreme, radiaza. Zimbeste si abia acum observ ca e foarte frumoasa.
Intre timp ajungem pe Brynt Avenue la numarul 118, locul unde va sta Azhar. O ajut sa-si duca bagajele in camera, ii dau cheile, ne luam ramas bun si plec.
A doua zi am iesit la cina impreuna cu Adi, Olga, Cristi si Irina intr-un restaurant chinezesc, apoi am ajuns la Beach Bar, vis a vis de Trump Plaza, pe malul oceanului, terasa in care in fiecare seara de week-end se cinta live; de fiecare data alta trupa, iar pe la miezul noptii cind ne pregateam sa plecam spre casa, primesc un mesaj de la Azhar, care-mi spune ca s-a ratacit si nu gaseste strada si casa.
In cincisprezece minute eram in Ventnor si-o recuperez pe fata de pe Atlantic Avenue, una din strazile principale.
Eram in masina in fata casei, cind ma intreaba daca poate sa-mi atinga miinile.
- Sigur!
Imi ia palmele in palmele ei si spune ceva in araba.
- I-am multumit lui Alah pentru tine.
- Lui Alah?
- Da. Eu sunt musulmana. In religia mea de cite ori mi se intimpla un lucru bun, trebuie sa multumesc.
- A-ha, … si limba in care-ai facut-o?
- Era kazaca. Eu sunt din Kazakhstan.
- Dar suna mai degraba a araba.
- Este adevarat. Radacina limbii noastre este araba.
- Am inteles.
- Daca vrei, poti intra. Te pot servi c-un ceai.
- E tirziu. Poate altadata.
- Cum vrei. Iti multumesc!
- Pentru putin.
Ne-am urat noapte buna si-am plecat. Recunosc ca m-am intrebat de zeci de ori in drum spre casa de ce-am refuzat ceaiul. Asa-mi trebuie!
…
In ziua urmatoare din nou plaja, beri si veselie iar spre seara putin dupa ora 22 primesc un SMS de la Azhar:
“Vrei sa ne plimbam pe Boardwalk?” … Boardwalk-ul este faleza de lemn a oceanului.
“Da! Pot sa te iau in douazeci de minute.”
“Sunt gata in treizeci.”
Dupa o jumatate de ora eram in Ventnor. Azhar este intr-adevar foarte frumoasa. Era aranjata si-avea o inocenta dezarmanta-n priviri.
Ne-am plimbat, mi-a povestit despre ea, despre familia ei, despre cultura lor atit de diferita de-a noastra.
- Eu sunt virgina. Colegele mele aproape toate s-au casatorit la optsprezece ani.
- Si tu?
- Parintii mei sunt mai moderni, Tatal meu lucreaza in armata si-a fost multi ani plecat in Moldova si Rusia. Mi-a spus ca pot sa mai stau pina la douazeci si doi. Dar dupa douazeci si trei de ani fetele nemaritate sunt desconsiderate. In Romania cum este?
- Mmm, … putin altfel.
Pe la miezul noptii am ajuns la Beach Bar. Azhar are douazeci de ani iar in America daca nu ai douazeci si unu, nu poti intra in discoteci, cluburi, baruri, etc. Distractia noastra a fost cu atit mai mare cu cit i-am pacalit pe bodyguarzi ca e turista straina ca are douazeci si trei de ani dar si-a uitat pasaportul la hotel. Am dansat si dupa primul pahar de vin rosu, acolo in mijlocul ringului de dans, Azhar mi-a luat palmele in palmele ei si-a spus acea rugaciune in araba. Am considerat ca-i un semn ca se simte foarte bine. De mine ce sa mai spun?
Era trecut de unu` noaptea cind am iesit din Beach Bar si ne-am dus pe plaja, in apropiere. Muzica se-auzea foarte fain, la fel si valurile oceanului. Azhar s-a descaltat, si-a lasat pantofii pe nisip si se-ndrepta spre ocean cu partea de jos a rochiei in mina sa nu si-o ude.
-Vii?
Fac si eu acelasi lucru. Apa oceanului noaptea este foarte calda. Din departare se-aude James Blunt; “Your beautifull it`s true”. Eram pina la genunchi in apa si din inertie ori instinct ne-am trezit dansind. Aveam sentimentul ca Alah si Dumnezeu ne-au placut atit de mult incit s-au inteles pentru tot acel cadru. Inainte sa se termine cintecul lui James Blunt noi ne sarutam. Imbratisarea noastra ne-a facut sa uitam de valuri, probabil tot din inertie, … ori instinct, iar rasaritul soarelui ne-a gasit in acel minuat vis.

Mi-e dor ...

2011-07-30T22:23:00.001+03:00

Când spun „frumos”, eu ma gândesc la tine,
Visez ca sunt departe de „cei rai”,
Te simt aproape, … te simt în mine;
Mi-e dor de ochii tai!

Simt adierea gândurilor tale
Si-as vrea sa-ti fiu la poarta zurgalau,
Sa ma auzi când vântul o sa bata;
Mi-e dor de parul tau!

Caut parfumul care te-`nconjoara,
Caci mi-a lasat în suflet vraja sa,
Iar doru`-acesta jalnic ma doboara;
Mi-e dor de gura ta!

Si dac-as mai putea trai înca o viata,
As vrea sa te pazesc de tot ce-i rau
Si n-am sa cer nimic în schimb vreodata;
Mi-e dor de chipul tau!

Iar dac-o sa-`nteleg c-am asteptat degeaba
Si tot degeaba am sperat cîndva,
Usor ma voi retrage în tacere;
Mi-e dor de vorba ta!

Philadelphia 10 iulie

2011-07-09T05:28:00.002+03:00

Daca esti prin zona, te-astept!

Uneori ma cert

2011-07-01T12:26:00.008+03:00

Perioada de acomodare a durat foarte putin; citeva zile pina m-am familiarizat cu Student Centeru` nostru, cu clientii care-l frecventeaza, toti studenti din Europa veniti pe timpul verii in programul Work and Travel, apoi pina mi-am cumparat un abonament de telefon si-am intrat in contact cu prietenii de pe continentul american, in prima saptamina mi-am cumparat o masina care mi-este foarte utila si-am intrat “in piine”.
Un alt lucru important era sa-mi fac un card bancar. Aici toate cumparaturile se platesc cu cardul. De cite ori am scos o bancnota de 100 de dolari am fost privit cu suspiciune.
Prin urmare ma decid sa intru-n rundu` lumii si-mi fac timp sa merg la Bank of America care-i pe Atlantic Avenue la 2-3 minute de sediul nostru. Inainte insa am completat formularul promotional care-mi aduce un cistig de 25$ daca devin clientul bancii.
Asadar ajung si astept foarte putin pina ma-ntimpina o functionara careia-i spun ca sunt turist si-i arat formularu`. Femeia-mi spune s-astept un minut, dupa care ma roaga sa revin a doua zi, pentru ca serviciul card-uri s-a inchis la ora 15:30. Ma uit la ceas si e 15:40. Mmm … imi era ciuda ca taraganez actiunea asta de vreo saptamina iar cind vin, ajung dupa 10 minute. Asta e!
Ies din banca si ma decid sa merg sa maninc la Sbarro, un restaurant din Trump Plaza. Acolo lucreaza Adi, Lusu, Sergiu, Olga si poate-o revad pe Dasha, o studenta rusoaica roscata interesanta, care-mi zimbeste de cite ori ne vedem.
Aleg drumul cel mai scurt, traversez vreo doua strazi cu case-n care locuiesc hispanici si ajung pe Pacific Avenue. Simt ca ma-ncurca formularu` si-mi scot din buzunarul din spate al blugilor pasaportul in care pastrez permisul de conducere o iconita si-o legitimatie de presa pe care-am uitat s-o predau celor de la Realitatea TV si pun formularul bancii intre doua file ale pasaportului, pe care-l bag din nou in buzunarul din spate. De pe partea cealalta a strazii aud un glas de femeie:
-Baby, unde te grabesti? Opreste-te vreau sa stam de vorba!
E clar ca nu vorbeste cu mine, deci nu ma-ntorc.
-Baby, nu-i frumos sa ma ignori.

Pacific Avenue e o strada plina de culoare. Pe de-o parte nota de eleganta e data de cazinourile ce se-ntind de-a lungul bulevardului, Hilton, Tropicana, Bally`s, Caesars, Trump Plaza, etc, iar diametral opus e un mix de Mexic-ghetou american, noaptea e plin de prostituate, pesti, dealeri de droguri, toate in nuantele luminoase ale cazinourilor.

Prin urmare ma-ntorc si constat ca femeia vorbea intr-adevar cu mine. Am privit scena ca la un film, pentru ca imaginea era parca rupta dintr-o secventa de Hollywood. Intre timp traverseaza si ajunge la mine.
-Baby, eu sunt o lady, nu-i frumos sa treci ca si cum n-as exista.
Femeia era imbracata sumar dar elegant, o negresa care arata chiar bine, dar care era in “timpul serviciului”, adica era o prostituata. Ma opresc si ma uit la ea fara cuvinte.
-Hellooo …
-Hello, dar nu te cunosc.
-Atunci hai sa ne cunoastem: Jessie; … si-mi intinde mina.
Am o mare retinere, dar ii dau totusi mina.
-Eu sunt Ovidiu si sunt foarte grabit.
-Poti macar sa ma servesti c-un foc; si-si scoate pachetul de tigari.
-Din fericire nu fumez. Bye, bye.
Ma-ntorc si plec. In spatele meu Jessie imi spune c-o gasesc acolo daca am nevoie de ea. God!
Mi-am amintit de Lusu pe care l-am cunoscut anul trecut in noiembrie, atunci cind am venit prima data in Atlantic City, care-mi povestea despre statisticile privind prostitutia si bolnavii de sida din SUA. Atlantic City bate toate recordurile.

Lusu a absolvit Facultatea de Istoria Religiilor, iar acum este bucatar intr-un restaurant din Trump Plaza, un personaj blind care refuza de citiva ani superficialitatea si manipularea americana si care s-ar intoarce in Romania daca pasaportul romanesc i-ar mai fi valabil.

Ajung in Sbarro unde-o intilnesc pe Dasha, la fel de zimbitoare si stabilim sa ne vedem intr-una din seri. Iau masa cu tatal lui Adi pe care-l intilnesc acolo, dupa care plec spre birou.
Am o senzatie de neliniste ciudata iar cind ajung la Student Center nu-mi mai gasesc permisul de conducere. Incerc sa refac mental toate actiunile si ma gindesc ca mi-o fi cazut atunci cind am incercat sa-mi scot sau sa-mi bag pasaportul in buzunar. Il sun pe Adi sa-l rog sa-l caute acasa insa nu-l gaseste, prin urmare nu-mi ramine decit sa-l caut undeva intre banca si Trump Plaza. Aproape disperat refac traseul, dar fara success.

Mi se-ntimpla lucruri cu care nu sunt familiarizat. In afara de trei casti Bluetooth nu tin minte sa fi pierdut ceva in ultimii ani. Caut explicatii si ma cert. Asa fac uneori. Realizez ca situatia este foarte delicata. Cum pot sa conduc fara permis de conducere?... iar fara masina aici sunt legat de miini si de picioare.
Spre seara cind am ajuns acasa incerc impreuna cu Adi sa cautam toate variantele de rezolvare. Una ar fi sa merg in Chicago si sa-mi iau permis american; … m-ar costa 250$ biletul de avion, probabil inc-o suta cazarea insa nu cunosc legislatia si inca nu sunt convins ca turist fiind, neavind Social Security pot obtine acest permis. A doua varianta ar fi sa incerc sa obtin un duplicat de-acasa, din Romania. Trebuie mai intii s-ajung in New York la Consulatul Roman, unde sa-mi faca o procura speciala ce ma costa 200$, apoi analizele pentru fisa medicala 4-500$. Intre timp am mobilizat-o pe Carmen, o prietena care s-a oferit sa m-ajute cu drumurile la politie in Bucuresti iar apoi sa-mi expedieze aici noul permis. Varianta asta nu doar ca ma costa foarte mult dar poate dura chiar mai mult de-o luna.
Imi spun mereu ca tot ce mi se-ntimpla se-ntimpla c-un scop. E singura mea consolare, acum.
…
Dar si cele doua variante pentru obtinerea permisului fie din Chicago, fie din Bucuresti le taraganez si ma trezesc ca de citeva zile bune, conduc fara permis, cu emotii de cite ori vad vreo masina de politie, ori vreun girofar.
Prieteni-mi spun ca-n America nu te opreste nimeni pentru verificari de rutina. Prin urmare acum sofez respectind cu strictete toate regulile de circulatie. Trebuie insa sa-mi rezolv problema cit mai curind.
Ma-ntreb oare care-o fi mesajul pe care vrea sa mi-l dea Dumnezeu!? … sper sa aflu raspunsul curind.

Chinezoaicele

2011-06-27T11:47:00.005+03:00

N-am reusit inca sa fac multe lucruri elementare, n-am reusit inca nici sa fac plaja, chiar daca mi-e la-ndemina, biroul nostru e la 2-3 minute de ocean, insa mi s-a parut potrivit chiar daca-i duminica sa spal masina pe care-am cumparat-o zilele trecute, pentru ca era nevoie.
Eram aproape de final cind ma suna Adi:
- Maestre, trebuie s-asteptam doua chinezoaice-n Philadelphia la aeroport. Vrei sa mergi tu?
Philadelphia e la 60 de mile, aproape 120 de kilometri, insa spre deosebire de Europa si-n special Romania, aici toate drumurile si autostrazile au numere, exit-uri, etc. Aveam emotii, dar eram si foarte tentat. Emotii pentru ca inca nu facusem nici un drum lung ca sa stiu cum se comporta masina, dar tentat pentru ca n-am mai condus niciodata pe ruta Atlantic City – Philadelphia, singur in masina si trebuia sa-nvat drumul pentru ca am multe planuri de calatorit vara asta.
- Daca se-ntimpla ceva vin eu si te iau, imi spune Adi.
- Ok. Merg!
Am printat numele uneia din fete, numarul zborului, terminalul si ora, am pus citeva cutii de cola si apa plata in geanta frigorifica si-am plecat.
Pe drumurile americane e o placere maxima sa conduci. Ca sa pot impartasi bucuria, l-am sunat pe Radu, un prieten din copilarie, pasionat de masini americane si muzica rock. CD playerul din masina se-aude impecabil, insa are o problema cu butonul de volum care-i blocat si se-aude doar foarte tare, prin urmare ca sa pot vorbi cu el am fost nevoit sa opresc muzica. Si asta am facut de cite ori mi-a sunat telefonu`.
Savurez calatoria si constat la un moment dat ca priza GPS-ului de fapt nu functioneaza, prin urmare aparatul se-nchide brusc. Auch! … Am ramas fara indrumator intr-un labirint de sosele, insa gasesc rezolvarea intrucit camaradul meu a stat cu mine la telefon si mi-a explicat toate schimbarile de drum, iesiri de pe autostrazi, etc.

Trec asadar peste riul Delaware pe Walt Whitman Bridge si m-apropii usurat de Aeroportul din Philla, care se vedea deja-n departare, cind simt ca aerul conditionat nu mai functioneaza si parca Chevy-ul meu nu mai are putere si-n bord se aprinde un bec rosu pe care-i scris “HOT”. Cu acceleratia-n podea, abia daca merg cu 20 de mile pe ora, in timp ce toate celelalte masini treceau pe linga mine cu 65.
Transpirat si panicat reusesc sa intru-n incinta aeroportului, iar la intrarea in parcarea terminalului, exact in fata barierei de unde trebuia sa-mi iau tichetul de parcare, se opreste motorul. Mi-e greu sa descriu ce-am simtit; … in spatele meu coloana lunga de masini se-opreste dar nici un claxon. Pun avariile si-am norocul sa porneasca si s-ajung sa parchez. Era exact 15:50 ora la care avionul dinspre Chicago trebuia s-aterizeze.
Deschid totusi capota sa-mi arunc o privire la motor chiar daca nu-nteleg mare lucru, dar ma gindesc ca probabil cit sta oprit, poate-si revine.
Intru-n sala de-asteptare cu tablita-n mina si-n scurt timp imi intilnesc pasagerele. Erau doua tinere de 20 de ani, studente c-un zimbet nesfirsit si venite pentru trei luni in programul Work and Travel. Nu vorbeau prea bine engleza, prin urmare le-am repetat de vreo doua ori “Welcome”. Am mai incercat niste fraze uzuale, insa n-am avut succes nici cu ele. Ajungem in parcare, ne pregatim de plecare, le servesc cu racoritoare dar am inima strinsa de emotii. Porneste! Ies din terminal si brusc se face iarasi cald si-mi apare din nou “HOT”. Ingrozitooor. Il sun pe Adi in timp ce mergeam cu 10 mile pe ora pe banda din dreapta. Incercam sa cautam o solutie si-mi spune ca-l trimite pe Alex, soferul nostru rus sa vina cu unul din van-uri. Pentru americani, un van este o duba cu 12 locuri. Insa e destul de complicat pentru ca Alex ar face 2 ore pina-n Philadelphia, timp in care n-as stii ce sa le spun fetelor. In plus, el n-ar putea sa rezolve problema Chevrolet-ului meu. Prin urmare profit de avintul pe care-l iau dupa ce cobor pe unul din poduri si merg din inertie cu 60 la ora pina se opreste din nou. Trag pe dreapta, pun avariile si le spun chinezoaicelor ca e o mica problema pe care-o voi rezolva rapid. Deschid din nou capota sa vad daca fierbe ceva pe-acolo, dar tot nimic. Incerc sa-mi imaginez ce-i in mintea fetelor; … 20 de ani, pentru prima data-n America, zimbitoare, … oare ce-si inchipuie?
Pornim din nou incet, incet si la sugestia lui Adi ies pe-un exit si ajung pe niste strazi de tranzit, un fel de zona industriala. Masina nu mai are putere deloc si opresc din nou pe marginea drumului. Ma gindesc ca fiind multe camioane si TIR-uri, poate gasesc un meserias sa m-ajute. Insa e duminica; toate acele masini erau parcate si nici urma de vreun sofer. Ghinion! Ce sa le spun pasagerelor mele. Ma simteam atit de ridicol. … Pierdut si neputincios ma uit vis a vis si vad pe cineva impingind o masina rosie. Ma uit mai atent si observ ca-n directia in care-o impingea, pe sub un pod care era paralel cu locul in care-am parcat eu, parca se vede un service auto. Uauu. Salvarea mea. Pornesc intr-acolo si descopar nu doar un service auto oarecare ci chiar PepBoysAuto, foarte cunoscut pe coasta de est.
Sunt plin de speranta dar tipa de la receptie imi spune ca sunt foarte aglomerati si ca nu-i foarte sigura ca-mi pot rezolva problema azi.
- Cum??? … i-am explicat situatia in care eram si i-am lasat in final cheile.
Xi si Yun au fost foarte intelegatoare. Am avut bafta ca service-ul sa fie in incinta unui mall, prin urmare am facut vreo doua ore pe ghidul prin magazine.
Am tot trecut pe la service sa vedem in ce stadiu era reparatia, iar apoi ne-am plimbat pe niste strazi, ca sa le-arat cum traiesc americanii.
In final mi-au facut si schimbul de ulei si filtre si-am aflat ca problema a fost o bula de aer in instalatia de racire, din fericire nimic grav. M-au asigurat ca putem pleca fara probleme si-am plecat.
Drumul pe Sea Isle City din sudul statului New Jersey unde trebuia sa le duc pe fete a fost placut si relaxant. De cite ori mai povesteam cite ceva opream muzica evident, dar curind fetele au adormit.

Putin inainte de ora 20 am ajuns la destinatie, asa cum le-am promis. Xi si Yun mi-au multumit ca le-am facut sa simta America prin aventura noastra si m-au asigurat ca nu vor uita niciodata aceasta calatorie.
Ne-am luat ramas bun si-am plecat spre casa. Poate ca o rasplata, in drum spre Atlantic City am avut parte de niste privelisti extrem de frumoase si la un moment dat chiar m-am oprit sa fotografiez un apus de soare cum n-am mai vazut niciodata.

Introducere

2011-06-25T21:22:00.004+03:00

Azi am realizat ca sunt in America de aproape trei saptamini.

As fi incercat sa-i pun piedica, insa timpul trece fantastic de repede, poate si pentru ca nici o zi nu seamana cu cealalta. Am strins deja atit de multe intimplari, pentru ca fiecare zi aici e o aventura, pe care mi-ar parea rau s-o dau uitarii. Asa ca n-am incotro; ... tre` sa le-asez pe "hirtie", mai ales ca nu-i nevoie sa compun nimic, nu vor fi povesti de fictiune, nu trebuie decit sa redau intimplari.

Pe curind :)

Iubirea ...

2011-06-02T17:43:00.002+03:00

Învăluit în necunoaştere
orbit de tot ce-i străin
raţiunii,
m-am trezit secerat
de iubire…

Iubirea…
cea mai amuzantă glumă
spusă vreodată
singurătăţii…

27 mai cintam in Alba Iulia

2011-05-21T12:12:00.002+03:00

... Impreuna cu Silvan Stancel vom cinta la zilele orasului.

Daca sunteti prin zona, poate veniti :)

Te-astept la concert, luni 9 mai ora 21

2011-05-06T10:34:00.001+03:00

Unul dintre ultimele concerte-n capitala, inainte de plecarea-n America :)
M-as bucura sa vii!

Citeste-mi

2011-05-05T16:19:00.001+03:00

Citeşte-mi ploaia din privire,
Străfundul aşternut între noi,
Fisura palidă sclipind a amăgire
Dintr-o noapte împărţită la doi.

Potopul ce-ameninţă mut
Stă gata să ne înfăşoare;
Buzele tale au gust de sărut
Iar ochii ţi-s raze de soare.

M-apasă imposibilul din clipă,
Seninul ce părea cândva firesc;
Citeşte-mi gândul ce-mi explică
Că toate se întâmplă pentru că iubesc.

simbata seara in ”Filmul sau Viața?”

2011-04-29T15:33:00.002+03:00

simbata seara (30 aprilie ora 22:30), alaturi de Cecilia Caragea si Alexandru Jula sunt invitat in emisiunea lui Vlad Hogea de la Antena 2, ”Filmul sau Viața?”

Eva

2011-04-28T03:02:00.006+03:00

De curind am revazut-o. Eva a fost una din putinele femei pe care atunci cind am intilnit-o mi-am imaginat-o mama copiilor mei. Era tot intr-o primavara, in urma cu vreo 4 sau 5 ani. Prima impresie a fost suspect de placuta; fire romantica, visatoare, pasionata de poezie, teatru si arta in general, frumoasa, voce suava, ii simteam mereu emotia in priviri si gesturi, iar faptul ca era tot ardeleanca ca si mine m-a facut s-o simt foarte familiara de la primele intilniri, iar dup-o saptamina am inceput sa-mi petrec noptile cu ea.
Am iesit de citeva ori prin oras la film si prin parc insa majoritatea timpului il petreceam acasa la ea. Era foarte atenta la detalii atunci cind pregatea cina iar eu ma simteam aproape familist. Sentimentul de indragostit era minunat. In scurt timp mi-am schimbat aproape toate obiceiurile iar prietenii si cunoscutii cu care ma vedeam des pina s-o cunosc au inceput sa-si puna intrebari.
Tot ce stiam despre Eva era ca-mi place mult, c-o iubeam si ca ma regaseam pe deplin in armonia noastra. Aaa ... mai stiam ceva: mi-a spus cite ceva despre cele doua foste relatii din trecut; una c-un fotbalist si cealalta c-un american, dar trecutul e dus si nu intentionam sa ma preocupe in vreun fel.

Eram impreuna de-o luna si-ntr-o dimineata ma-ntreaba ce planuri am pentru sarbatorile de Paste care urmau peste vreo doua saptamini.
- N-am nici un plan. De ce?
- Pentru ca mi-ar placea sa mergem in Israel la Jerusalem.
- Ok!
Recunosc ca Israel-ul n-a insemnat niciodata o atractie pentru mine dar ideea ca urma sa fim impreuna de Paste, indiferent unde, m-a`ncintat. Am cules rapid informatii si din toate partile am primit cam aceleasi sugestii; ... sa evit sa fac aceasta calatorie si din cauza aglomeratiei, dar mai ales pentru ca este o zona foarte periculoasa. Oricind altcindva!
I-am propus Evei sa schimbam destinatia cu Parisul – “orasul iubirii” si i-a placut teribil, mai ales ca nu fusesem niciodata nici unul dintre noi acolo. Timpul era scurt si din pacate toate variantele de zbor si de cazare au fost extrem de scumpe. Dar ce mai conta!? ... mergeam de Paste cu iubita mea la Paris; ... si ne-am dus.
Am avut un sejur de patru zile intr-un hotel interesant de cinci stele situat cam departe de oras, insa am invatat repede ce mijloace de transport sa folosim si-am savurat din plin primele trei zile.

Imi amintesc si azi c-o bucurie nostalgica momentele noastre de tandrete, cele in care-am trait din plin fiecare clipa si nu ne zgirceam sa ne spunem ca ne adoram, dorim sau iubim.
- “Te iubesc mai mult decit iti poti imagina!”, mi-a spus in penultima dimineata din Franta. Dac-as contabiliza toate momentele de maxima fericire pe care le-am trait, cred ca acela a fost unul dintre ele.

Eram inca-n pat. Pentru acea zi cumparasem bilete pentru turul orasului cu autocarele turistice etajate. N-am mai lenevit ca de obicei si pe la prinz am plecat de la hotel.
Obisnuia sa-mi spuna ca orice vreau vreodata sa aflu de la sau despre ea e suficient s-o`ntreb. De-a lungul timpului i-am pus diverse intrebari iar atunci, in drum spre centrul Parisului, am intrebat-o ce nu-i place la mine, poate mai mult ca o joaca sa ne amuzam. Si mi-a spus. Am ezitat initial sa-i raspund la aceeasi intrebare pentru ca-mi imaginam c-o sa se supere si n-as fi vrut cu nici un pret sa se-ntimple asta. ... Nu la Paris, oricum!
Dar pentru ca-n lupta cu mine insumi mi-am amintit ca-i promisesem ca sinceritatea si increderea vreau sa fie coloana vertebrara pe care sa ne construim relatia, i-am marturisit cit am putut de delicat ca as fi apreciat daca macar o data de cind ne cunoastem ar fi avut cel putin tendinta sa achite ea vreo nota de plata. ... tendinta doar, pentru ca oricum eu as fi platit. Uneori chiar aveam impresia ca aplicam un fel de sistem “barter”: dragostea ei contra cheltuielilor mele si ma deranja ideea c-ar putea gindi astfel.
Pina sa-i spun asta am avut senzatia ca traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste. Dupa?...
- Eu asa am fost obisnuita intotdeauna. Am spus ce-mi doresc iar restul nu m-a preocupat. Au avut grija prietenii mei sa-mi implineasca toate dorintele.
Veneam dupa cea mai nepotrivita combinatie: un fotbalist si-un american, amindoi extrem de generosi din spusele ei. Aproape ca nu mai intelegeam prea bine definitia termenului “generos”, eu nefiind nici pe departe vreun zgircoman. De fapt in acel moment ma uitam la Eva mut, ca la o straina. Femeia romantica, tandra, plina de emotie, devenise un vulcan in plina actiune; ... “frustrat”, “lipsa de bun simt”, “mi-e sila”, “materialist”, “un adevarat barbat plateste intotdeauna unei femei”, ... s.a.m.d, doar citeva expresii care-mi mai vin in minte, c-un glas care-mi era strain cu totu`, departe de timbrul suav cu care ma obisnuisem.
Cu toate incercarile mele de-a-i spune ca avem filosofii de viata diferite si posibil nu neaparat a mea este cea mai sanatoasa, n-am reusit sa mai schimb in nici un fel situatia. Restul turului cu autocarul turistic l-am facut la citeva rinduri distanta, cina am platit-o tot eu, ca si drumul inapoi la hotel cu taximetrul si ca dealtfel toate celelalte cheltuieli din ultima zi si pina am ajuns acasa-n tara.
In ultima noapte la hotel pina mi-am terminat dusul, Eva adormise, iar cind am atins-o m-a rugat sa merg in coltul meu de pat. Din fericire patul hotelului de cinci stele era imens. N-am schimbat prea multe vorbe nici a doua zi si aproape ma simteam vinovat doar pentru ca, elegant (gindeam eu) mi-am permis sa cred ca-n dragoste “se investesc”, sentimente, incredere, sinceritate si iubire, nicidecum bani, bijuterii ori cadouri scumpe.

miercuri 27 aprilie, Bucuresti :)

2011-04-15T13:34:00.002+03:00

V-astept!

CONCERTE !!!

2011-04-13T21:04:00.006+03:00

In urmatoarea perioada voi avea concerte in:

Bucuresti - Sinner`s Club - 27 aprilie.
Bucuresti - Damage Club - 9 mai.
Constanta - Karaoke Club - 19 mai (alaturi de Silvan Stancel).
Calarasi - 20 mai (alaturi de Silvan Stancel).
Alba-Iulia - Zilele orasului - 27 mai (alaturi de Silvan Stancel).
Siret - Festivalul Folkever - 10-12 iunie (alaturi de Silvan Stancel)
Sfintu Gheorghe - Delta Dunarii - 2 iulie.
Rimet - jud Alba - 21 iulie (alaturi de Silvan Stancel).

azi 5 aprilie, la TVR Cultural

2011-04-05T11:12:00.001+03:00

Emisiunea "Identitati" de azi 5 aprilie ora 16:45, de pe TVR Cultural, este de fapt un film de 30 de minute cu si despre Ovidiu Scridon.
Realizator Clara Margineanu.

... aparitii TV!

2011-04-01T12:33:00.001+03:00

Simbata 2 aprilie ora 23:00 voi fi prezent impreuna cu Silvan Stancel in emisiunea "Timpul Chitarelor" de pe TVR 2.
Gazdele emisiunii: Doru Ionescu, Dan Cojocaru si Marius Bodochi.

La Brasov in cadrul Tirgului International de Carte si Muzica

2011-03-24T04:39:00.003+02:00

ne vedem simbata 26 martie :)

Vineri 18 martie ora 20

2011-03-17T03:38:00.001+02:00

"Iubire, iubire, iubire" - un altFEL de concert intr-un altFEL de loc; Ceainaria SERENDIPITY din Bucuresti, str. Dumbrava Rosie, nr 12.

... aparitii TV si radio :)

2011-03-06T18:18:00.003+02:00

... prietenii-mi reproseaza adesea ca nu le spun cind apar la TV si radio, asa ca va rog sa notati:
1. Realitatea TV - "SPA-ul de duminica seara" - duminica 6 martie, ora 23.
2. TVR 2 - "Tonomatul DP2" - luni 7 martie, undeva-ntre 8 si 10
3. TVR - "Timpul Chitarelor" ... curind :)
4. Antena 2 - "Viata bate filmul"... idem.
5. Radio Romania Actualitati - "Psihologul muzical", cu Andrei Partos, vineri 18 martie, dupa miezul noptii.
...... evident ca revin cu amanunte.
S-avem cu totii o saptamina frumoasa!... :))

Bucuresti - Cluj - Tirgu Mures, Improvizatii de primavara

2011-02-28T17:13:00.004+02:00

Miercuri 23 februarie, cint La Palatul Ghika :)

2011-02-16T15:08:00.002+02:00

.. invitati si surprize placute; ... o sa-ti placa :)
Te-astept!

...

2011-02-14T15:49:00.000+02:00

sa fiu singele tau
sa-ti strabat in voie faptura
sa fiu in sinea ta focul nestins
clipa de clipa sa te traiesc profund
in somnul tau de sfinta zeita
sa nu-mi contenesc nicicind
veghea de taina

in labirintul miracolelor tale
sa fiu al tau
sa fii a mea
sa nu mai fiu de fapt ce sunt
m-am saturat de umbletul absurd
prin lumea cea fara de noima
-vreau lumea ta
sa fiu singele tau
pe viata si pe moarte
ce vis frumos
ce fericire

Luni dimineata (14 febr.) voi fi-n direct la Tonomatul DP2, pe tvr2

2011-02-13T15:59:00.003+02:00

... undeva-ntre orele 8:00 si 10:00.

Luni 14 februarie, ora 20

2011-02-10T18:30:00.000+02:00

JOI 23 decembrie suntem la Medias

2010-12-22T14:28:00.002+02:00

ora 21, PROHIBITION PUB, impreuna cu SILVAN STANCEL, intr-un concert de flamenco-pop-folk si colinde.
V-asteptam!

Vineri 17 decembrie, Alba-Iulia

2010-12-16T03:21:00.000+02:00

colindam in 15 decembrie la Palatul Ghika

2010-12-04T10:27:00.001+02:00

V-asteptam cu drag!

New York, New York

2010-11-26T01:55:00.002+02:00

Am auzit de multe ori ca New York este o scena teribila. Eu cred mai mult chiar: New York este un spectacol in toate formele posibile. De la fascinatie la drama, de la nesfirsita uimire la sumbru, de la bucurie la dezamagire.

N-o sa va spun c-am trait in zilele acestea drama, sumbrul ori dezamagirea. Nicidecum, dar pentru c-am ales rutele mai putin turistice si-am incercat sa ma amestec printre cei care traiesc aici, nu neaparat in Manhattan, ci mai degraba in Harlem, Bronx, Brooklyn sau Queens, mi-a fost cu neputinta sa nu observ ca oameni tristi cu gindurile ratacite exista si aici. Si nu neaparat tristi pentru cei 7% pe care-i platesc pentru absolut orice cumpara, suma care reprezinta taxele statului New York, dar care nu este afisata pe nici un pret, ci poate pentru rutina in care-si duc viata.

Multe din obiceiurile din Bucuresti sunt foarte prezente si aici. Blocaje in trafic, metrouri supraaglomerate, cozi nesfirsite in orice supermarket, etc.

Am vazut locuri in care n-as vrea sa ma trezesc dimineata, chiar in partea de nord a Manhattanului, unde blocurile aduc mai degraba cu niste ruine intr-o atmosfera extrem de zgomotoasa.

Iar peste toate acestea am inteles ca-n America se munceste pe rupte. Adica nimeni nu se joaca atunci cind e vorba de jobul lui; oamenii acestia muncesc de le sar capacele.

Good Bless America!

14 nov. Philadelphia - Concert pentru comunitatea romana

2010-11-09T14:24:00.003+02:00

Daca te afli prin zona, poate vii si tu.

turneu prin Ardeal

2010-11-04T03:45:00.002+02:00

100% improvizatie flamenco-pop-folk

2010-11-01T00:48:00.001+02:00

Asa suna una din piesele noastre.

Ne-am bucura sa fiti acolo.

Joi 28, in Clubul Watt

2010-10-25T22:39:00.000+03:00

concerte prin tara alaturi de camaradul Silvan Stancel

2010-10-20T05:14:00.007+03:00

21 octombrie - Buzau
22 octombrie - Botosani
23 octombrie - Gura Humorului
24 octombrie - Falticeni
28 octombrie - Bucuresti - Watt Club
03 noiembrie - Bucuresti - Palatul Ghika
04 noiembrie - Cluj Napoca
05 noiembrie - Reghin
06 noiembrie - Tirgu Mures - Teatrul 74.

... revin cu amanunte legate de locatii, ora, etc.

Buzau - joi 21 octombrie

2010-10-13T03:41:00.003+03:00

miercuri 6 octombrie e ziua mea de nastere

2010-10-03T18:50:00.001+03:00

... m-as bucura sa vii!

Avem timp

2010-09-28T10:15:00.001+03:00

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

Octavian Paler

Argument "La Palat"

2010-09-14T05:50:00.005+03:00

Imi place sa cint, deci imi place muzica. Imi place scena si mirajul acesteia. Dar de multe ori intre doua concerte nu pun mina pe chitara. Nu simt nevoia, pur si simplu. De aceea am respins initial propunerea de-a avea un concert saptaminal la Palatul Ghika. Ar fi devenit o rutina nedorita.

Insa dupa ce-am cintarit putin situatia si dupa discutiile avute cu cei de “La Palat” am convenit ca pot sa ma ocup putin altfel de aceste intimplari, regulat.

Asa ca idea de-a organiza cap-coada toata povestea serilor “acoustic live” de miercuri seara, fara sa sustin propriu zis concerte mi s-a parut interesanta cu atit mai mult cu cit am citeva antecedente in zona organizarilor de evenimente (vezi Salonul National de Psihologie, editia l-a si nenumarate baluri pe vremea studentiei) si mai ales ca fac parte dintr-o comunitate artistica (chiar daca exprimarea mi se pare usor pompoasa, sa-mi fie iertat :)) nepromovata. Si-atunci mi-am spus, “- de ce nu!?”. Intentionam intr-un fel sau altul sa aduc in fata publicului o serie de camarazi extreme de talentati, asa cum de-altfel s-a`ntimplat mereu la concertele mele cu Iulia Gusatu, Silvan Stancel, Ioan Onisor, Ionut Mangu, Daniel Vasilescu, Lemn Dulce, Marius Rosiu, Daniel Fat, etc.

Asa ca prefer sa regret c-am facut ceva, nu ca n-am facut.
Nu concuram cu nimeni, sustinem toate celelalte manifestari din zona folk, iar scena de miercuri de “La Palat” este deschisa oricui.
Ma bucur ca protagonistii se-arata foarte incintati de proiect si-n acest sens va pot spune in mare cam care e programul primelor concerte:
• 22 septembrie Iulia Gusatu si grupul Cantos
• 29 septembrie Titus Constantin si Iulia Mitrea
• 06 octombrie Ovidiu Scridon care implineste atunci o virsta
• 13 octombrie Fox Studis si Nicu Zota
• 20 octombrie Ovidiu Mihailescu.

Acestea sunt precizarile pe care m-am simtit dator sa le fac. As adauga ca toate concertele vor incepe miercurea la ora 20:00, majoritatea invitatilor au la rindul lor alti invitati, deci serile vor fi pline de surprize placute, sper din tot sufletul.

Demersul de marketing m-a facut sa creez un blog, lapalat.blogspot.com si-un cont pe facebook (La Palat) unde putem comunica nestingheriti.

A venit toamna, v-astept la concerte!

news

2010-09-11T05:15:00.004+03:00

... fiti pe faza! ... am vesti teribile, care sper sa va `ncinte:
Palatul Ghika, miercurea, ... ati ghicit???
Ok, ... revin curind cu amanunte!
http://lapalat.blogspot.com/

Ecran Club, joi 9 septembrie

2010-09-03T02:36:00.001+03:00

"perfect"

2010-08-27T15:33:00.000+03:00

-Trezeşte-te! Totul e atât de minunat
„Perfect” cum spun muritorii.
De lumină soarele e însetat
Şi-odată cu ploaia s-au înecat şi norii.

-Zâmbeşte! Dă viaţă ridurilor odihnite
Ridică-ţi ochii fără teamă-n sus,
Priveşte-ţi gândurile vechi, rănite,
Căci e momentul vorbelor ce nu s-au spus.

-Trăieşte! Viaţa e mult prea frumoasă
Ca să te-mpiedici de prima adiere;
De fapt, trebuie să guşti marea furioasă
Ca să-ţi placă gustul de miere.

NEWS: Iulia Gusatu si Silvan Stancel, invitatii mei de miercuri (25 august, ora 21) de "La Palat"

2010-08-23T02:34:00.005+03:00

... am spus-o si cu siguranta am s-o mai spun: pentru mine muzica, printre multe altele, inseamna si prietenie. Tocmai de aceea ma straduiesc sa va prezint in concerte, prieteni, celebrii sau nu, spectaculosi, buni muzicieni, oameni alaturi de care ma simt foarte confortabil pe scena.

Sunt convins c-o sa v-amintiti cu bucurie, multa vreme dupa ce veti asculta vocea Iuliei Gusatu. Ca sa va faceti o idee va propun acest cintec al Iuliei.

Cu Silvan Stancel, prietenul despre care se spune ca este unul dintre cei mai talentati chitaristi de flamenco din tara, am cintat de citeva ori pe aceeasi scena, (chiar daca pare greu de crezut) fara vreo repetitie inainte. Asa se va-ntimpla si miercuri seara; Silvan vine din Alba Iulia direct "La Palat". Cum suna un cintec (mai mult sau mai putin) folk in sound-ul chitarii flamenco? ... Ascultati-l!

Le multumesc amindurora si impreuna v-asteptam cu mult drag!

Cum poti cistiga o invitatie pentru concertul de "La Palat"!

2010-08-18T11:00:00.003+03:00

Vreau ca toti cei care-si doresc sa participe la evenimentul de miercuri 25 august de la Palatul Ghika sa fie acolo.

Daca locuiesti in Timisoara, Oradea, Satu-Mare, Botosani, etc. si nu te afli in Bucuresti atunci, va fi cam dificil; o sa ne vedem cu siguranta in orasul tau la un moment dat, ori cine stie pe unde!?

Insa daca pretul biletului de 10 roni este una din piedici, cred ca pot da o mina de ajutor. Cum? ... simplu; organizam un concurs in care trei participanti pot cistiga cite-o invitatie valabila pentru doua persoane.

Ce-ai de facut?... trebuie sa postezi pe blog-ul tau, site-ul tau, peretele contului tau de facebook, twiter, etc urmatorul text: “miercuri 25 august, particip la Concertul Ovidiu Scridon de la Palatul Ghika”. Trimite-mi linkul unde ai facut aceasta postare pe adresa ovidiu@ovidiuscridon.ro pina marti noaptea (24 august la ora 23:59:59) si esti inscris automat in acest concurs. In 25 august la prinz (12:00) are loc tragerea la sorti si afli daca ai cistigat invitatia. Te rog ca-n e-mail-ul pe care mi-l trimiti sa-mi lasi un numar de telefon ori o adresa de e-mail.
Sper ca nu-i foarte complicat!... astept cu interes!

25 august, concert la Palatul Ghika

2010-08-12T19:22:00.002+03:00

V-astept!

Urmatoarele cintari:

2010-07-30T16:40:00.008+03:00

6-8 august, Tabara de folk - Calafat.

25 august, Palatul Ghika - Bucuresti.

Te-astept!

Melodie

2010-07-20T02:12:00.001+03:00

Corzi muzicale
vesele cândva
adulmecă şchiopătând
tristeţi dezacordate
din sufletul
altădată plin de vise
îndrăzneţe.

Stropi târzii
din clipe trecute
prăfuiesc fără milă
echilibrul unui cântec
bătrîn şi caraghios…

Joi 15 iulie cint in Vama Veche la Folk You.

2010-07-14T16:24:00.001+03:00

... ne vedem acolo!

Programul festivalului Folk You 2010 - Vama Veche

2010-07-09T16:43:00.003+03:00

● Joi -15 iulie: Paul Arva; Lucian Darie; Mihai Buică; Cantos; Fox Studis; Ovidiu Scridon; Daniel-Silvian Petre & Emil Kindlein; Adi Beznă; Focul Viu; Maya; Ioan Onişor; Alexandru Andrieş; Ada Milea; Mircea Rusu însoţit de Alexandra Ungureanu, Raul Kusak şi Ştefan Orfescu; Pasărea Colibri; Iris.
● Vineri - 16 iulie: Evandro Rossetti; Magda Puşkaş; Adrian Sărmăşan şi Laci Kovacs; Tudor Gheorghe; Ştefan Hruşcă; Nicu Alifantis; Alina Manole; Compact.
● Sâmbătă - 17 iulie: Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă; Zoia Alecu; Ilie Stepan; Maria Gheorghiu; Emeric Set; Gheorghe Zamfir; Celelalte Cuvinte.
● Duminică - 18 iulie: Raul Cârstea & Constantin Neculae; Ţapinarii; Vasile Şeicaru; Doru Stănculescu & Sorin Minghiat; Dinu Olăraşu; Florin Chilian; Vama.

2-3 iulie concerte in delta, la Sfintu Gheorghe

2010-06-30T18:05:00.003+03:00

Iasi 24, Siret 25-26, Suceava 27 iunie

2010-06-23T14:58:00.005+03:00

Joi 17 iunie in Cluj, alaturi de Silvan Stancel

2010-06-09T02:28:00.003+03:00

simbata 5 iunie, Iasi

2010-06-02T14:22:00.000+03:00

Puteti cistiga o invitatie la concertul de luni 31 mai

2010-05-28T21:10:00.003+03:00

daca-mi spune-ti in citeva cuvinte de ce vreti sa participi la acest eveniment.
Invitatia este valabila pentru doua persoane.

Raspunsurile le-astept ca si comentarii la aceasta postare pina luni, 31 mai la ora 12:00 iar participantii vor afla daca sunt sau nu cistigatori, la ora 14:00.

Simplu! ... pe cai !!!

Alaturi de prietenii mei, v-astept "La Palat"

2010-05-28T04:39:00.001+03:00

Ramas bun, Nea Jean

2010-05-26T22:58:00.012+03:00

Ma straduiesc mereu sa conving oamenii din jurul meu ca intre plan si actiune nu trebuie sa lasi sa treaca mult timp.

Pe Nea Jean l-am vazut prima data in Casa de Cultura din Tirnaveni; cred ca n-aveam inca buletin. Apoi de nenumarate ori prin diverse spectacole in diverse locuri.

Student fiind n-am ratat balurile studentesti; de fapt acolo am testat prima data emotiile scenei. Si-n acei ani, Jean Constantin ori Puiu Calinescu erau nelipsitii insarcinati cu momentele de umor ale acelor spectacole. Atunci am schimbat primele vorbe. Si de-a lungul timpului multe alte interactiuni.

Insa turneul de citeva zile pe care l-am facut in noiembrie 2008 va ramine mereu una din amintirile speciale, spectaculoase cu acesta. Ii multumesc lui Victor Socaciu ca mi-a dat prilejul sa aflu de la adevarati artisti (Biroul Executiv, Cornelia si Lupu Rednic, Jean Constantin) ce inseamna de fapt un turneu; momentele dinaintea spectacolelor, dar mai ales cele de dupa cind povestile fascinante pot prelungi finalul meselor pina spre dimineata.

In Tirnaveni, i-am povestit ca acolo, pe aceeasi scena, (pe care-am urcat mai intii in gradinita cind eram iepuras), l-am vazut "pe viu" prima oara. Am simtit ca ma place nu doar pentru ca alegea mereu sa stea in preajma mea, fie la mese, fie in culise, ci mai ales ca-mi vorbea ca unui vechi prieten. M-a flatat teribil spunindu-mi "coleg" si m-a invitat sa mergem cu barca pe mare cind ajung la Constanta. Initial am fost convins ca-i o vorba spusa doar asa, insa de cite ori l-am sunat, pentru ca-mi dadu-se cartea lui de vizita de "OM AL MUNCII", imi amintea mereu ca m-asteapta sa mergem pe mare. Si la un moment dat chiar aveam in plan sa-i fac o vizita, inainte de-a se-`mbolnavi. Si ca-n nenumarate alte dati, a intervenit mereu cite ceva si-am tot aminat acea iesire.

As vrea sa pot spune ca Nea Jean a fost un prieten foarte bun, dar am simtul masurii si stiu ca m-as minti pe mine si evident pe dumneavoastra. Jean Constantin a fost si va ramine pentru totdeauna, Jean Constantin.

Poate si de-aceea va trebui sa ma straduiesc sa ma conving mai mult ca intre plan si actiune nu trebuie sa mai las sa treaca prea mult timp.

Marti 25 mai, concert la Casa de Cultura a studentilor

2010-05-24T19:45:00.003+03:00

Ora 19:00 Sala Oldschool - Bucuresti
Recitaluri: Eugen Avram, Ovidiu Scridon, grupurile "Acum" şi "Celeste"
Intrarea liberă, în limita locurilor disponibile

Simbata 22 mai, Galati !

2010-05-21T22:31:00.003+03:00

ora 18:00, Casa de Cultura a Sudentilor, Festivalul "Baladele Dunarii", cint in recital impreuna cu Marius Batu.

muzica

2010-05-21T18:59:00.003+03:00

Frumoasa e muzica! Sunt atit de norocos. Interactiunea cu muzica imi da ocazia sa cunosc mereu oameni. Oameni minunati, cum altfel!? ... la ceilalti nu ma opresc dintr-un spirit de protectie; nu ma-mpovarez niciodata cu rautatea ori invidia.
Nu pot descrie mirajul scenei, dar daca-mi permiteti comparatia, o seara de concert nu se compara in nici un fel c-o zi de salariu.

Frumoasa e ideea de muzica! Cum spuneam, ma simt norocos. E placut sa privesc oameni atunci cind cint. E placut sa regasesc chipuri cunoscute si e onorant sa remarc multi necunoscuti. Analiza mea e foarte pragmatica: ma-ntreb deseori “pentru cine-as iesi din casa intr-o seara sa merg sa-l ascult?”. ... si de multe ori aleg sa ramin acasa sa citesc o carte. De-aceea n-am exagerat cind am scris “onorant”.

Si, da!... muzica inseamna si prietenie. Ne vedem la concerte!

foto: folkblog.ro

informatii utile pentru concertul de joi 20 mai

2010-05-18T20:03:00.004+03:00

Consider utile citeva informatii referitoare la concertul de joi 20 mai ora 21, din Le Creme.

Mai intii, locatia e situata asa cum am precizat pe afis in strada Tudor Stefan, nr. 25, adica straduta cu sens unic dintre Mario Plazza si Petrom, care face legatura intre Dorobanti si Calea Floreasca, undeva pe stinga.

Am intuit ca probabil zona Dorobanti poate “speria”, insa v-asigur ca LeCreme n-are nimic fitzos, dimpotriva, cei care-o frecventeaza sunt majoritatea studenti la teatru, tineri actori si-n general public fain care gusta spectacolele de teatru si improvizatie, ori jazz care se-ntimpla acolo in restul serilor.

Va dezvalui si numele prietenilor pe care i-am invitat sa cinte:
Pe Dan Vasilescu, probabil il cunoasteti, el este unul din membrii grupului Acum si-am mai cintat impreuna de-a lungul timpului.
Iulia Gusatu s-a intors de putin timp dintr-o calatorie lunga prin India si-n imprejurini si va cinta pentru prima data de la revenirea in tara.

Ora 21:00, rezervari la tel. 0735.424.026, intrarea 10 lei.

Sunt convins ca va fi o seara frumoasa si ca veti veni cu pofta de ascultat si cintat.

Noi v-asteptam cu drag!

concerte, festivaluri, cintari !!!

2010-05-08T01:04:00.014+03:00

Urmeaza o perioada plina de concerte:

20 mai ora 21, Le Creme - Bucuresti (str. Tudor Stefan nr.25 -zona Dorobanti-)

22 mai - Festivalul "Baladele Dunarii" din Galati (anul trecut am cistigat acest festival, acum voi cinta in recital in aceeasi seara cu Marius Batu).

25 mai ora 19:00 Casa de Cultură a Studenţilor Bucuresti (Sala Oldschool) alaturi de Eugen Avram, grupurile “Acum” şi “Celeste”.

31 mai - Palatul Ghika, Bucuresti, alaturi de Ioan Onisor.

5 iunie - Casa de Cultura a Studentilor din Iasi, intr-un concert Folkustic, alaturi de Iulia Gusatu si Paul Arva.

10-13 iunie Nisipurile de aur, Bulgaria.

14-20 iunie Sovata - "Tabara tinerilor jurnalisti", eveniment organizat de Prima TV Tirgu-Mures.

17 iunie Cluj-Napoca - Irish Pub, alaturi de Silvan Stancel si Ioan Onisor.

25-27 iunie Festivalul Folkever din Siret, Suceava.

2-3 iulie Campingul Dolphin - Sfintu Gheorghe (concertele traditionale de week-end din delta, organizate de fundatia Anonimul).

Acestea sunt citeva evenimente punctuale. Revin cu amanunte.

concurs pe foreverfolk.com

2010-04-21T19:22:00.004+03:00

Impreuna cu prietenii de pe site-ul www.foreverfolk.com am initiat un concurs in care puteti cistiga albumul "Intr-o zi...".

Amanunte puteti afla de aici.

Bafta!

... fara pretentie de proza (scurta)

2010-04-20T20:01:00.003+03:00

-Ajung in 10 minute si vreau sa vorbim. Faci un ceai, te rog?
-Sigur; ... te-astept!
Obisnuia insa sa-ntirzie aproape intotdeauna, asa c-am avut timp sa fac un dus si sa vad inceputul unui film. Aproape de miezul noptii m-a sunat sa-mi spuna ca-i in fata portii. Avea privirea mult mai serioasa decit eram obisnuit s-o vad si lipsea imbratisarea revederii.
-Vrei sa stai cu mine pe hol sa fumez o tigara?
Nu m-a-`ncintat niciodata s-o vad fumind, dar eram curios sa aflu povestea. Mi-a spus de ceva vreme ca trebuie sa-mi spuna ceva, important.
Acum ne beam ceaiul fata-n fata pe holul scarilor unde obisnuia sa fumeze.
-Te-am inselat!
- ...
-Stii cind?
-Presupun c-o sa-mi spui tu.
-In noaptea concertului.
Ma uitam fix in ochii ei. In acea seara mi s-a parut ceva straniu in comportamentul ei; pe linga faptul ca mi-a spus ca participa la inaugarea unui local al unei colege in centrul istoric, la concert a ajuns foarte tirziu. Si-a stat mai putin de-un sfert de ora, suficient sa-mi transmita ca-i geloasa pe SMS-ul pe care tocmai il primisem in timp ce povesteam. Geloasa pentru c-apucase sa vada ca mesajul era trimis de Sonia, una din prietenele despre care stia cite ceva din trecutul meu. Dupa care-a plecat.
-Nu spui nimic?
O priveam in continuare si incercam sa-mi dau seama cit din toate vorbele ei au fost minciuni si mai mult dac-as putea sa mai cred vreodata ceva din ce-mi spune.
-S-a`ntimplat pur si simplu.
-Pur si simplu? Poti trada atit de simplu si s-o mai consideri o tradare pura?
-Trebuie sa ma-ntelegi! e vorba despre barbatul pe care l-am iubit enorm cindva, si pentru care-am suferit mult.
- ... chiar trebuie sa-`nteleg?
- Era in club la concert si cred ca ne-a vazut discutind. Dupa ce-am plecat aveam pe telefonul mobil un apel nepreluat de la el si l-am sunat. Mai departe ... ai toate motivele sa ma urasti dar trebuia s-o stii. Mi-a propus sa raminem impreuna. ...
- ...
-Si-am hotarit sa ramin cu el.
-Minunat! ... adica de doua saptamini incoace se considera ca l-ai inselat pe el?
-Te rog! ... stiu ca nu meritai asta. Imi pare rau!
Foarte curios, dar senzatia era una de usurare, nicidecum furie ori tristete. Si n-am menajat-o deloc.
-De fapt, iti multumesc ca-mi iei povara unei relatii pline de minciuna; ... pentru mine-a fost mereu apasator sa iau decizia de-a ne-ncheia socotelile, chiar daca simt asta de multa vreme.
-Vorbesti serios?
-Mai serios decit crezi. Cred c-am lungit-o oricum prea mult. Tu nu simti ca noi comunicam doar in pat?... in rest suntem atit de straini si-atit de diferiti.
Era fantastica nevoia mea de descarcare, dar as minti sa spun ca-mi era indiferenta tradarea ei.
-Cum e sa traiesti asa? Cum e sa minti cu atita usurinta? Cum poti sa-mi spui ca ma iubesti cind in sufletul tau e altcineva?
-De ce ma faci sa ma simt mai prost decit ma simt deja?
-De ce m-ai sunat azi de zeci de ori sa-mi spui ca ma iubesti? de ce te joci cu cuvintele?
-Azi nu ti-am spus ca te iubesc.
-Poftiiim?
Acum aveam convingerea ca-i o mincinoasa ordinara. Poate chiar n-am exagerat; poate m-a sunat de mai mult de zece ori astazi, pe linga toate sms-urile pe care mi le trimite mai tot timpul cind nu vorbim. E clar ca-i mai bine ca se-ntimpla asa.
-Azi nu ti-am spus nici o data ca te iubesc!... iubitul meu, azi e 1 aprilie.
- ... .
Nu stiu multe lucruri care sa ma fi lasat mut.
-Adiiicaaa?... toata povestea?
-Daaa... a fost o pacaleala de 1 aprilie.
... .

…

2010-03-20T02:52:00.001+02:00

îmi vorbeai cândva despre iubiri eterne,
îmi spuneai atâtea lucruri minunate;
depărtarea peste noi, încet, se cerne,
astăzi toate vorbele-s uitate.

...

Trecut

2010-03-15T05:23:00.001+02:00

Ce să fac cu-atâta dor?
Unde să-mi aşez iubirea?
Chipul ei, stingher fior,
Visul meu, nepotrivirea.

Umbra vechiului amor,
Cântec trist, bătrână strună
Las tăcerea vorbelor
Năpădite de minciună.

Asfinţit de sărutare,
Gând ce trece nevăzut,
Alt sfirşit, altă uitare,
Ochii ei, frumos trecut.

Femeia

2010-03-01T18:50:00.009+02:00

Minunatelor, preaminunatelor, iubitelor, mamelor, surorilor, fiicelor, amantelor, ispitelor, colegelor, frumoaselor, delicatelor, tulburatoarelor, blondelor, brunetelor, roscatelor, satenelor, stimatelor, indraznetelor, trecatoarelor, parasitelor, zimbitoarelor, plingacioaselor, pisicoaselor, serioaselor, desteptelor, naivelor, printeselor, zinelor, pustoaicelor, curioaselor, mincinoaselor, nebunelor, gingaselor, vrajitoarelor, copilelor, fermecatoarelor, suavelor, doamnelor, domnisoarelor, femeilor, s-aveti o primavara plina de iubiree !!!

Iubirea?

2010-02-22T11:46:00.000+02:00

Învăluit în necunoaştere,
orbit de tot ce-i străin raţiunii,
m-am trezit secerat de iubire;

Iubirea, …
cea mai amuzantă glumă
spusă vreodată
singurătăţii.

Să fiu sângele tău

2010-02-15T23:29:00.003+02:00

Să fiu sângele tău,
Să-ţi străbat în voie faptura,
Să fiu în sinea ta focul nestins,
Clipă de clipă să te trăiesc profund
În somnul tău de sfântă zeiţă.
Să nu-mi contenesc nicicând veghea de taină.
În labirintul miracolelor tale să fiu al tău,
Să fii a mea,
Să nu mai fiu de fapt ce sunt;
M-am săturat de umbletul absurd
Prin lumea cea fără de noimă.
-Vreau lumea ta!
Să fiu sângele tău pe viaţă si pe moarte
-Ce vis frumos,
... ce fericire!

Portret

2010-02-09T02:07:00.005+02:00

Sub perdeaua
gândurilor
zăresc chipul tău
frumos nestins
chiriaşul unei enigme
neidentificate
stăpân deplin
cu tendinţe
de expansiune…

Caut pianist(a)!

2010-02-01T13:47:00.005+02:00

Sunt norocos!... am avut ocazii nenumarate sa-mi dau seama; unele dintre aceste ocazii au fost chiar extreme... de viata si de moarte; dar mereu lucrurile s-au asezat mult peste asteptari.

Spuneam uneori despre muzica si despre ce produce ea in si cu mine; despre faptul ca printre multe altele muzica inseamna si prietenie.

Noroc – Prietenie ... prea mult!?

Acum vreo 2-3 ani povesteam prin e-mail si la telefon c-o tipa care-a ascultat albumul meu si care s-a oferit sa-mi puna la dispozitie studioul ei de inregistrari. Am fost suspicios atunci si-am taraganat-o. Intre timp s-au adunat mai multe evenimente: baute pe plaja, concerte, prieteni comuni, plecarea ei in Londra, etc.

Spuneam ca sunt norocos si pentru ca am prieteni care “trag” de mine sa ma ocup serios de muzica. Alina, face acum naveta Londra – Bucuresti, si este una dintre aceste persoane. Ea m-a mobilizat sa am o viziune macro in ce priveste povestea asta cu chitari si muzicutze. Intr-un fel era nevoie sa ies din starea de “perfuzii” – simteam ca trebuie sa fac mai mult. Asa ca noutatea consta in faptul ca de putina vreme interesele mele artistice sunt reprezentate de-o casa de productie.

Dar pentru ca la vremuri noi, muzici noi, zilele acestea voi incepe o serie de inregistrari. Si ca lucrurile sa fie facute asa cum trebuie, pentru acest proiect de studio (si poate mai mult chiar) caut pe cineva care se pricepe sa cinte la pian si nu numai – care sa simta muzical acest gen.

Daca sunteti, cunoasteti, ori aveti recomandari (studenti la conservator, etc), faceti un gest nobil si dati-mi de veste pe ovidiu@ovidiuscridon.ro .

Cu multumiri!

Noutati pe You Tube

2010-01-27T15:25:00.001+02:00

Privelisti

Insomnie

2010-01-22T17:18:00.001+02:00

Degetele tale
însetate de mişcare
îmi aranjează suav
fiecare clipă de nesomn

gânduri obosite
sprijinite-n cârje
se lovesc tăcute
cap în cap

doar depărtările
mai vorbesc.

... poza zilei

2010-01-18T12:56:00.003+02:00

Unele întâmplări nedorite se repetă; ... tot la ski, tot în Sinaia.

Joi 21 ianuarie ora 21, concertul unui bun camarad

2010-01-14T13:20:00.000+02:00

"perfect"

2010-01-09T17:32:00.000+02:00

An bun tuturor!

2010-01-06T13:00:00.003+02:00

2009 a fost un an plin. Multa culoare, multe cintari, calatorii, delta, pijamale, prieteni, oameni noi, bucurii, ski, tristeti neinsemnate, emotii, multe teme, inspiratii, birfe, prea mult TV, cirje, frumusete, despartiri, senzatii, energii, incredere, etc. etc.
- Frumoasa viata!

Va doresc un an bun tuturor!

Ultima cintare din acest an

2009-12-28T01:57:00.003+02:00

Miercuri 30 decembrie ora 21:30, ultimul concert din acest an in Aspen Golf Complex Bansko - Bulgaria.

Daca sunteti prin zona, sunteti bine veniti!

... am ramas singur!

2009-12-25T02:29:00.001+02:00

Am reusit mereu, fara un efort prea mare, sa fac abstractie de multe momente ale existentei mele, pe care n-as dori sa le retraiesc.
Un astfel de episod imi vine in minte, in fiecare an in luna decembrie, ca un film pe care l-am vazut cu mult timp in urma.

Foarte pe scurt:
In septembrie `89 dupa liceu, am inceput armata in Unitatea militara 01845 din Cimpia Turzii, mai exact unitatea de parasutisti a armatei a 4-a a Transilvaniei, una dintre primele prezente la evenimentele din decembrie acelui an din capitala.

Locatiile in care ne-am desfasurat in acele zile au fost pe rind Comandamentul aviatiei militare din Baneasa, TVR, Piata Revolutiei de azi, iar din 31 decembrie pina la sfirsitul lunii aprilie 1990, Aeroportul Baneasa. Ne-am intors apoi in unitatea din Cimpia Turzii de unde ne-am liberat pe 20 septembrie.
Nu intru in amanunte; ... am oroare de patetisme.

In armata nu se leaga prietenii, insa cel din stinga si dreapta ta vor fi pentru totdeauna camarazii tai. Inainte de liberare am luat decizia cu totii de-a ne reintilnii in fiecare zi de 22 decembrie intre orele 08:00 si 12:00 in aeroportul care ne-a fost casa, masa si front. Si asta s-a`ntimplat de-a lungul timpului.
In primii 2-3 ani ne-am revazut cu totii, apoi tot mai putini, dar si asa am fost impresionat de cei care calatoreau din alte parti ale tarii sau lumii doar ca sa fim din nou impreuna in acea zi, in memoria celor care nu s-au mai intors niciodata si-n amintirea vremurilor cind credeam cu toata fiinta noastra ca este o onoare sa mori pentru tara

Anul trecut am aminat in ultima clipa plecarea in vacanta pe 23 si-am fost prezenti patru camarazi.
Anul acesta am ramas singur! ... ca un film pe care l-am vazut cu mult timp in urma.

Duminica seara, in Prometheus

2009-12-15T02:23:00.002+02:00

Luni 14 decembrie, cânt în festivalul "Om bun"

2009-12-11T11:38:00.002+02:00

Dan Diaconescu, "La multi ani!"

2009-12-10T06:57:00.008+02:00

... e 7 dimineata!

Am ajuns acasa de la petrecerea lui Dan Diaconescu!

Vin de la Clinceni, complexul Belvedere.

A fost o noapte plina... colorata. Am avut loc la una din cele mai cautate mese de catre blitz-urile si camerele de luat vederi; ... la aceeasi masa rotunda alaturi de Oana Zavoranu, Pepe, Pavel Corut, Serghei Mizil, Ogica, Costin Marculescu, Catanga, Lary, etc, etc, etc.

Faina petrecere! ... stiu ce veti spune.

O noapte plina;
... merg la somn .... mmm

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i în America

2009-12-07T15:18:00.006+02:00

Departe de-a mă lăsa influenţat de universul electoral şi departe de-a`ncerca să fac vreo analiză politică, mi-e cu neputinţă să nu simt prostia din jur.

Una din materiile de la master se numea “Manipularea maselor” şi mă îngrozesc când văd cât de uşor se lasă românu` dus de nas în hora asta mizerabilă care se cheamă “alegeri”. Ce poate fi atât de convingător să te facă atât de “habotnic” în a susţine pe unul sau altul dintre candidaţi?

Deunăzi, oameni care-au trait pe aceeaşi stradă şi s-au înţeles bine toată viaţa, îşi dau azi în cap pentru că unu-i în tabăra lui Geoană şi celălalt în cea a lui Băsescu.

Dacă din 18 de milioane câţi am mai rămas în ţara asta, variantele sunt cele două, nu mai am nimic de zis/scris.

Viza mea e valabilă până-n 2016.

Citeva precizari pentru concertul de joi, 26!

2009-11-25T14:05:00.006+02:00

"Unora le place folk-ul" - acesta-i sloganul sub care voi promova atit cintarea de joi 26 din Big Mamou, cit si celelalte concerte din acest sezon.

"Camarazii de arme" alaturi de care ma voi stradui sa facem ca seara de joi sa fie de neuitat sunt colegii de generatie Daniel FaT - actor, Daniel Vasilescu-membru al grupului "Acum", dar si mai tinarul grup de folk "Lemn dulce" din Curtea de Arges.

Astept cu nerabdare revederea!

Urmatoarele concerte

2009-11-13T16:23:00.009+02:00

Simbata 21 noiembrie ora 19:00 voi cinta la Sibiu, in cadrul Festivalului National de Muzica Folk si Poezie, organizat de Teatrul Gong.