A trecut aproape o săptămână, însă întâmplarea din deltă nu se uită uşor.
S-a petrecut week-endu` trecut (17-18 iulie) undeva-n colţul ţării, la Sfântu Gheorghe, un loc care m-a fascinat cu doi ani în urmă când am ajuns prima oară acolo.
Cântarea din prima seară am considerat-o foarte reuşita; ... cea din a doua seară – de zece ori mai faină! De ce? Un mare merit l-a avut publicul care-a ştiut să simtă bucuria şi profunzimea unei seri de vară la mare, nişte oameni care-au înţeles ca-i vacanţă şi trebuie să trăieşti din plin fiecare moment.
Încercarea de-a descrie o cântare de-a mea mă face să par uşor ridicol, de aceea vă las să descifraţi atmosfera de acolo din aceste imagini.
Mulţumesc pentru poze lui Dragoş şi Marei, trupei din Bucureşti pe care-am întâlnit-o acolo pentru “colaborare”, Liviei (fundaţia Anonimul) pentru că m-a invitat să cânt într-un loc drag mie, şi soartei că sunt.
Vacanţă frumoasă!
Uauu ... jocul meu de-a strategia de promovare în trepte, folosind un teaser ce conţine cârligul aplicat de regulă în prima pagină pentru a trezi curiozitatea cititorului, a avut efecte pe care nu le-am intuit.
Mulţumesc pentru interes, onorat de traffic, doar că nu renunţ la muzică şi nici la job, nici la Bucureşti (cel puţin deocamdată) şi evident că nu mă călugăresc (cu siguranţă nu în viaţa asta; ... ori cine ştie!?), dar nici nu mă însor ... foarte curând.
Prin anunţul/articolul de data trecută nu voiam decât să povestesc foarte pe scurt despre “excursia” din Vatra Dornei de săptămâna trecută, unde-am avut bucuria să revăd vechi camarazi de scenă şi evident, să cunosc oameni interesanţi.
“Menestreli în Munţii Dornei – La Suceava în cetate” a fost un eveniment oarecum aparte, pentru că împreună cu tovarăşii (... şi tovarăşele) cu care în ultimii trei ani m-am văzut prin festivalurile de folk din ţară poate mai des decât cu vecinii mei, am decis să încheiem capitolul concursuri şi să facem loc şi celor mai tineri, pe aceste scene.
Chiar dacă ştiu c-o să-mi fie dor de compania lor şi chiar dacă ştiu c-o să mă revăd cu cei mai mulţi dintre ei, este foarte posibil să nu mai fim niciodată cu toţii împreună, aşa ca la Vatra Dornei.
Cine sunt oamenii la care făceam referire mai sus şi despre care cu siguranţă veţi auzi? Câteva vorbe despre ei puteţi citi
aici, iar cum au aşezat pe blogurile si site-urile lor întâmplarea din Bucovina cei care sunt alături de noi de ceva vreme şi ne promovează muzica şi evenimentele la care suntem prezenţi, puteţi citi
aici ori
aici.
În ce mă priveşte, intenţia din zilele trecute, era să anunţ că în calitate de concurent în concursurile de folk, oficial, m-am retras!
... la ce v-aţi gândit?
...
Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.
