Ce mai fac!?

Minunat! … cum altfel? … ma concentrez in perioada asta pe chestiuni artistice. Am inceput anul c-un concert inca din prima zi, apoi, chiar daca nu obisnuiesc sa am mai mult de-o aparitie pe luna intr-un oras, am raspuns unor invitatii, astfel incit intr-o saptamina am fixat trei concerte in Bucuresti; miercuri 18 ianuarie la concurenta cu evenimentele din Piata Universitatii am cintat in Sinner`s, vineri 20 am intilnit poate cel mai “special” public din ultima vreme in Serendipity, acolo unde-am indraznit un concert pentru nefumatori si inca vibrez dupa atmosfera intima plina de bucurie, inimi deschise, luminari, etc. Am promis ca voi reveni in acest loc, probabil in luna martie.

Iar cel de-al treilea va fi marti 24 ianuarie in clubul Mojo din Centrul istoric de la ora 20:30.

Cum va fi!? … evident ca diferit de primele doua. Si voi darui tuturor celor care-au participat la primele doua si va veni si marti, albumul meu “Intr-o zi…”.
In rest, numar zilele pina volumul meu de versuri va aparea, in sfirsit, si-n acelasi timp pregatesc impreuna cu prietenul Silvan Stancel seria a doua a turneului national “Improvizatii de iarna”.

… si multe altele. Tinem aproape :)

Concerte-n Bucuresti

- MIERCURI 18.01, ora 21:00 - Club-SINNER`S (Hristo Botev 12)

- VINERI 20.01, ora 20:30 - SERENDIPITY Tea (Dumbrava Rosie 12)
"SEMNE BUNE ANUL ARE" - muzica si poezie - spectacol pentru NEFUMATORI

- MARTI 24.01, ora 20:30 - MOJO (Gabroveni 14)

Trei locatii diferite - trei concerte diferite !!!

Iubesc Romania dar acum mi-e dor de America

Stiam despre evenimentele din Piata Universitatii tocmai de-aceea am incercat sa evit zona. Am parcat masina in fata Hanului Manuc din Piata Unirii pe la 7 seara si m-am indreptat spre Centrul Istoric, acolo unde prietenii de la “Pariu pe Prietenie – Bocancul Literar” aniversau 3 ani. La scurt timp dupa ce-am cintat si-am coborit de pe scena am gasit pe telefonul mobil citeva apeluri si unul din SMS-uri imi spunea: “Esti bine? Ti-am vazut masina la TV. E ingrozitor ce se-ntimpla in Piata Unirii. … “.

Am rugat pe cineva cu care stateam la masa sa aiba grija de chitara mea si-am plecat spre zona Unirii. Incercarea de-a iesi de pe strada Gabroveni spre Cocor a esuat; citiva jandarmi m-au intors din drum si-am ales alta varianta pe undeva prin spatele Hanului. Ajuns pe Splaiul Independentei am avut impresia ca visez; foc in mijlocul strazii, plin de pietre si bolovani, o masina ardea, alte citeva erau distruse, statia de autobuz si-o florarie devastate, chioscul de ziare in fata caruia am parcat eu era facut zob dar spre marele meu noroc, masina mea era intreaga; lovituri neinsemnate pe una din usi si pe portbagaj, dar am plecat din Piata Unirii oarecum linistit.

Pe Splaiul Independentei am fost intors din nou de jandarmi. Acolo era o baricada in mijlocul strazii si oamenii m-au sfatuit ca-i mai bine s-o iau prin alta parte. Undeva in zona Horoscop am intors din nou si-am luat-o spre intersectia Budapesta, bulevardul Marasesti, pe la autogara Filaret, Progresului, Panduri, Soseaua Grozavesti, peste Pasajul suprateran Basarab, pe Banu Manta ca s-ajung mai apoi acasa. Peste tot in trafic am simtit agitatia momentului; senzatia era ca nimeni nu mai respecta nici macar regulile de circulatie. Acasa am deschis televizorul si m-am cutremurat. Am mai trait ceva asemanator in `89, ca militar in termen, insa atunci eram un copil; acum pot sa discern.

N-am stat mai mult de zece minute si-am plecat sa-mi recuperez chitara. Era putin trecut de 21:30. Am luat un autobuz pina-n Romana iar de-acolo pe jos. Tensiunea am inceput s-o simt putin inainte de Galeriile Orizont. De-acolo se-auzea foarte patrunzator intr-o combinatie apasatoare strigatele manifestantilor, sirenele salvarilor si zgomotele petardelor. La Universitate mi s-a facut teama. Citeva pietre mi-au suierat pe la urechi si violenta din jur m-a dat peste cap. Nu puteam sa cred ca toate-acestea se-ntimpla in orasul in care traiesc, in tara de care mi-a fost atit de dor. Aproape mi-au dat lacrimile.

Cind am iesit din pasajul Universitatii oamenii au inceput sa huiduie sosirea masinilor cu turnuri de apa ale jandarmilor. Atunci mi-am dat seama ca-i mai intelept sa nu merg spre Unirii ci s-o iau prin Centrul Istoric. M-am strecurat pe citeva stradute si peste tot era un fum de nedescris, urmare a gazelor lacrimogene. In Clubul Mojo era un alt Univers si multa veselie. Radu Pietreanu, Andrei Paunescu si Mihai Napu isi incheiau recitalul si tot atunci se incheia si spectacolul aniversar.

Drumul spre casa a urmat oarecum acelasi traseu. Am luat-o la fuga de citeva ori cu masa de oameni alungati de jandarmi pe la Universitate, m-am ingrozit de toate imaginile din jur iar din Romana am luat un taximetru. La miezul noptii eram acasa. Pina sa ma pun in pat mi-am vazut masina la toate posturile de stiri. Bataile de strada din zona Hanului Manuc s-au dat in jurul ei. Nu ca n-as fi stiut dar ma-ncearca o liniste interioara pentru ca sunt foarte norocos. Am vorbit apoi la telefon cu niste prieteni din Canada si America ingrijorati de tot ce sentimpla aici iar gindurile mele s-au repliat la vara trecuta atunci cind eram atit de departe de toate aceste griji. Imi iubesc tara, iubesc Romania, dar acum chiar mi-e dor de viata mea din America.