09 februarie, 2010

Portret

Sub perdeaua
gândurilor
zăresc chipul tău
frumos nestins
chiriaşul unei enigme
neidentificate
stăpân deplin
cu tendinţe
de expansiune…

9 comentarii:

brig spunea...

Superba...stimate domn..!! :)

Anonim spunea...

Ape adanci si cristaline
Iti invaluie privirea
Insa, sufletul ascuns
prin cascade de petale
Se fereste sa se'arate ...
De ce oare esti departe
Cand te chem cu glasul stins
De e zi sau de e noapte?!

Vise'naripate - stele,
Inorogi de foc anima ...
Ziua trece fara noima,
Noaptea vine fara tihna.

Si negam cu indarjire
Sentimentele ce'abunda
Ne e teama ca mirajul visului,
sa nu se franga/ S.

Luli spunea...

Pacalesti somnul cu insomnii ascunse in caderi de ganduri. Singuratate regasita in iubire. Chip cu tremurare de secret intim pe care-l stii doar tu. Bataie de inima in mirarea intensa a descoperirii. Secunda mirarii…indepartarea din preajma ta…

Anonim spunea...

Cita profunzime pe-aici domnule Scridon. Cind faci punctajele de publicitate cu agentiile, n-as fi spus ca ai astfel de pasiuni.
Surpriza placuta. Felicitari!
Mai vin pe-aici.

Roxana spunea...

Citind aceasta poezie mi-am adus aminte de unele versuri superbe, daca imi permiti sa citez
"Şi chiar dacă ne vom trezi din vis,
Ne vom simţi vrăjiţi mereu,
Căci veşnic vom avea-`mpreună-un paradis,
Care va fi numai al tău şi-al meu".....sper sa nu sa se supere autorul ca l-am citat ;;)

Brindusa spunea...

Am stiut de cind am ascultat prima data muzica ta c-o sa mai aud de tine. Cred ca se-ntimpla acum multi ani, la un bal studentesc in ASE.
Fericita trebuie sa fie femeia din lumea ta!
Mult succes pe mai departe, Ovidiu Scridon!

Brindusa

Anonim spunea...

Am stiut cand ti-am ascultat prima data vocea aparand cu incapatanare un principiu, c-o sa mai aud de tine...
Cred ca se intampla acum cateva luni, la sectia de politie, biroul accidente rutiere...
E o ceritudine: fericita este acum o femeie din lumea ta!
o doamna (stimata, of course...:)

Luisa P. spunea...

Compozitor, interpret, poet - toate la superlativ! Felicitari, Ovidiu Scridon!

Unknown spunea...

... multumesc! :)

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.