23 noiembrie, 2013

Cerul este intotdeauna altFEL

       In seara aceasta am iesit la o bere cu Paul. Berea a fost de fapt un vin fiert si multe povesti. Paul e un fost coleg din Catavencu si-un bun camarad. Locuim oarecum aproape, dar ne vedem rar. Vorbim in schimb la telefon, des.
          Printre povestile despre job, concerte, femei, amintiri, skiat si multe altele, la un moment dat ma-ntreaba daca poate sa m-ajute cu ceva. El este directorul pe Europa de Est al unei companii de IT din Olanda, prin urmare se gindeste daca e cazul sa creeze un post pentru mine.
-  De ce?
-  Am vazut postarile tale din grupurile de vinzari de instrumente muzicale pe Facebook si cred ca-n calitate de prieten sunt dator sa te sprijin la greu.
-  Care greu, man?
          Iar povestile noastre de mai sus s-au transformat incet, incet, in lectiile la care ma-ntorc frecvent in ultima vreme, lectii primite de la batrinul saman din South Dakota in urma cu doua veri. Indianul imi descria cum traiesc ei, fara sa faca depozite ori risipa; atunci cind le este foame merg sa vineze sau sa pescuiasca iar cind le este sete isi fac caus din palme la izvoarele de apa. Iar bucuria cea mai mare o au in fiecare dimineata cind privesc cerul si se bucura cu toata fiinta lor de nesfirsita lui frumusete. Simplu, fara complicatii, fara taxe ori claxoane. Cerul este intotdeauna altfel.
          Si ii povestesc lui Paul ca eu cint la o singura chitara, sau cel mult la doua. De ce sa pastrez opt chitare pe care le-am cumparat in niste momente-n care-am exagerat? In magazinele de instrumente muzicale din America m-am simtit ca un copil scapat in casa lui Mos Craciun. De ce sa am o criza de spatiu cind multi altii se pot bucura de aceste instrumente? Claudiu, amicul din Abrud imi scrie mereu cit de incintat este de Fender-ul pe care i l-am dat, ba mai mult ma roaga sa-i pastrez lui setul de muzicutze de blues expus aseara. Ce sa fac cu peste 100 de muzicute cumparate din Guitar Center in toti acesti ani, daca eu folosesc cel mult sase-sapte dintre acestea? … Schimb pe an doua, maxim trei seturi de corzi de chitara la Taylor-ul meu, chitara preferata. In citi ani o sa folosesc cele peste 50 de seturi aduse din State?... si tot asa: cabluri, strapuri de chitara, capodastre si multe, multe altele.
          Am ajuns astfel sa-nteleg ca mai mult de jumatate din obiectele care ma-nconjoara nu le folosesc. Si-arunc la gunoi multa mincare cumparata din inertie… “-Sa nu te duci niciodata la cumparaturi flamind”… Doamne cit adevar!
          Astia suntem noi, … “oamenii moderni”, cum imi spunea samanul.



Publicat de Unknown

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.