23 noiembrie, 2008

Mulţumesc Publicului meu!

Fiecare cântare e altfel. Iniţial am avut emoţii pe de-o parte pentru că înainte c-o jumătate de oră de concert, în club încă nu era aproape nimeni iar pe de altă parte pentru că mă aflam pentru prima dată pe scena din El Grande Comandante. Surpriza plăcută s-a produs pe la 9 fără 10 când locul s-a umplut brusc. Nu intru în amănunte însă m-am simţit în mare formă. Iar bucuria nu s-a încheiat dupa cele câteva rechemări la scenă din final.
Spectatorii ultimelor mele concerte de anul acesta din Expirat, Big Mamou si El Grande Comandante stiu despre ce vorbesc.
De fapt cu-adevărat aceste stări de spirit pe care mi le produc aceste cântări nu se termină de îndată ce plec spre casă. Dupa o zi, două, ori chiar mai multe încă primesc feed back-uri, iar cele care într-adevăr înseamnă foarte mult, venite de cele mai multe ori pe e-mail sau comentarii la articolele acestui blog sunt cele primite de la persoane pe care nu le cunosc, oameni care n-au în mod normal nici o obligaţie faţă de mine.
Mai ales acestor domnişoare, doamne şi domni trebuie să le mulţumesc pentru că sunt publicul meu, pentru că plătesc bilete şi pentru că-şi fac timp să vină să m-asculte. Fără acest public concertele mele n-ar avea culoare.
-Din toată inima mea, vă mulţumesc!

16 noiembrie, 2008

Concert in El Grande Comandante

Vă invit marţi 18 noiembrie ora 21:00, la concertul meu din clubul El Grande Comandante, str. Viitorului, nr.26 (zona P-ţa Gemenii).
V-aştept cu drag!

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.