20 aprilie, 2010

Despre dragoste, tradare si altele ...

-Ajung in 10 minute si vreau sa vorbim. Faci un ceai, te rog?
-Sigur; ... te-astept!
Obisnuia insa sa-ntirzie aproape intotdeauna, asa c-am avut timp sa fac un dus si sa vad inceputul unui film. Aproape de miezul noptii m-a sunat sa-mi spuna ca-i in fata portii. Avea privirea mult mai serioasa decit eram obisnuit s-o vad si lipsea imbratisarea revederii.
-Vrei sa stai cu mine pe hol sa fumez o tigara?
Nu m-a-`ncintat niciodata s-o vad fumind, dar eram curios sa aflu povestea. Mi-a spus de ceva vreme ca trebuie sa-mi spuna ceva, important.
Acum ne beam ceaiul fata-n fata pe holul scarilor unde obisnuia sa fumeze.
-Te-am inselat!
- ...
-Stii cind?
-Presupun c-o sa-mi spui tu.
-In noaptea concertului.
Ma uitam fix in ochii ei. In acea seara mi s-a parut ceva straniu in comportamentul ei; pe linga faptul ca mi-a spus ca participa la inaugarea unui local al unei colege in centrul istoric, la concert a ajuns foarte tirziu. Si-a stat mai putin de-un sfert de ora, suficient sa-mi transmita ca-i geloasa pe SMS-ul pe care tocmai il primisem in timp ce povesteam. Geloasa pentru c-apucase sa vada ca mesajul era trimis de Sonia, una din prietenele despre care stia cite ceva din trecutul meu. Dupa care-a plecat.
-Nu spui nimic?
O priveam in continuare si incercam sa-mi dau seama cit din toate vorbele ei au fost minciuni si mai mult dac-as putea sa mai cred vreodata ceva din ce-mi spune.
-S-a`ntimplat pur si simplu.
-Pur si simplu? Poti trada atit de simplu si s-o mai consideri o tradare pura?
-Trebuie sa ma-ntelegi! e vorba despre barbatul pe care l-am iubit enorm cindva, si pentru care-am suferit mult.
- ... chiar trebuie sa-`nteleg?
- Era in club la concert si cred ca ne-a vazut discutind. Dupa ce-am plecat aveam pe telefonul mobil un apel nepreluat de la el si l-am sunat. Mai departe ... ai toate motivele sa ma urasti dar trebuia s-o stii. Mi-a propus sa raminem impreuna. ...
- ...
-Si-am hotarit sa ramin cu el.
-Minunat! ... adica de doua saptamini incoace se considera ca l-ai inselat pe el?
-Te rog! ... stiu ca nu meritai asta. Imi pare rau!
Foarte curios, dar senzatia era una de usurare, nicidecum furie ori tristete. Si n-am menajat-o deloc.
-De fapt, iti multumesc ca-mi iei povara unei relatii pline de minciuna; ... pentru mine-a fost mereu apasator sa iau decizia de-a ne-ncheia socotelile, chiar daca simt asta de multa vreme.
-Vorbesti serios?
-Mai serios decit crezi. Cred c-am lungit-o oricum prea mult. Tu nu simti ca noi comunicam doar in pat?... in rest suntem atit de straini si-atit de diferiti.
Era fantastica nevoia mea de descarcare, dar as minti sa spun ca-mi era indiferenta tradarea ei.
-Cum e sa traiesti asa? Cum e sa minti cu atita usurinta? Cum poti sa-mi spui ca ma iubesti cind in sufletul tau e altcineva?
-De ce ma faci sa ma simt mai prost decit ma simt deja?
-De ce m-ai sunat azi de zeci de ori sa-mi spui ca ma iubesti? de ce te joci cu cuvintele?
-Azi nu ti-am spus ca te iubesc.
-Poftiiim?
Acum aveam convingerea ca-i o mincinoasa ordinara. Poate chiar n-am exagerat; poate m-a sunat de mai mult de zece ori astazi, pe linga toate sms-urile pe care mi le trimite mai tot timpul cind nu vorbim. E clar ca-i mai bine ca se-ntimpla asa.
-Azi nu ti-am spus nici o data ca te iubesc!... iubitul meu, azi e 1 aprilie.
- ... .
Nu stiu multe lucruri care sa ma fi lasat mut.
-Adiiicaaa?... toata povestea?
-Daaa... a fost o pacaleala de 1 aprilie.
... .

14 comentarii:

Anonim spunea...

hmm,
m-a prins povestea. Te pricepi la scris Domnule.
Astept si continuarea.

Anonim spunea...

Ce ti-a scris Sonia in sms?

Rotaru Aurel si Stefania spunea...

Ovidiu, suntem familia Rotaru din Toledo, Ohio. Ne-am cunoscum acum doua veri cind l-ai vizitat pe preotul nostru. Asteptam cu mult interes cartea despre America.

Ne bucuram tare mult ca nu renunti la scris si poate ne mai vedem la vara.

Sanatate familiei.

GERMINA spunea...

Fain!

Alexa spunea...

tonul evocarii imi pare prea personal..

Ovidiu SCRIDON spunea...

... da!... cel mai corect e sa spun ca-i o poveste. Daca v-a "prins" ma bucur, daca nu, poate reusesc cu urmatoarea.
Daca tonul este "prea" personal (ma bucur c-am intrat atit de convingator in pielea personajului) denota ca povestea (sau evocarea) poate fi a oricui, inclusiv a mea ori a ta; ...

@fam.Rotaru: Si eu sper sa ne revedem curind, cu siguranta vara aceasta (imi puteti scrie pe ovidiu@ovidiuscridon.ro)

altfel, asteptam observatii mai critice. Nu fiti blinzi!

Alexa spunea...

dezvaluirea "asteptarii" unor observatii mai critice scoate la iveala in ochii cititorului nesiguranta, dar cum romanului ii vine la indemana sa critice "invitatia" ta pare aproape naturala..

Anonim spunea...

Ovidiu drag,
Pasionanta povestea! M-a provocat sa o recitesc.
Si pentru ca blog-ul suporta multe, primeste, te rog, inca o opinie..
Prima recomandare pe care-mi vine sa ti-o fac este sa fii atent si sa culegi (mai mult chiar- sa "speculezi") fiecare situatie de viata ce merita asternuta.
Pentru ca merita. Iar asta, mai mult decat altele (!?) chiar merita.
Suspectez desigur, ca ceea ce ai impartit cu noi aici, nu e improvizatie.
Una peste alta, ai marele merit de a ne fi deslusit o tema frumoasa.. O tema ce prin condeiul tau are oase, simte, gandeste, se insinueaza, traieste..
Personal mi-a placut teribil cum ai scris. Citind alte comentarii, ma bucur ca am intaziat cu feedback-ul (desi am citit la putina vreme dupa postarea ta..)pentru ca mi-am dat seama ca majoritatea celor ce citesc savureaza povestea intocmai felului meu de a o percepe.
Mi-ai transmis pe rand emotiile lor (ale celor doua personaje principale- nu ca n-as fi si eu interesata de intentiile Soniei :). M-am precipitat cu EA la telefon, am preparat ceaiul cu EL, am strambat din nas simtind fumul de tigara, m-ai apropiat de scara, am solidarizat pe rand cu cinismul LUI, ba chiar am urat-o pe EA mai mult..Apoi m-a amuzat stilul ghidus, strengareala EI...Ai defilat cu mine foarte priceput prin firul evenimetelor si asta insemna mult pentru mine ca cititor.
O poveste fara "floricele" inutile, incondeiata cu mult sarm si cursivitate, care te prinde usor si care curge intr-un fel firesc, care te zgandare, te atata si la final te mitraliaza de ramai nauc. Imi place cum ai imbinat dialogul, cum ai ordonat povestirea. Imi mai place simplitatea si nu in ultimul rand eleganta.

Idee geniala (bag mana in foc ca e traita..:) structura excelenta de poveste pentru noi, cititorii! ;)

Sper sa-ti gasesti vocea interioara in viitor si sa inveti sa o stapanesti si s-o folosesti in favoarea povestilor pe care vei dori sa le spui!
Eu asa iti doresc!
Pe curand,
Guess Who
:)

Anonim spunea...

Iar daca vrei observatii mai critice...schimba titlul ala cu unul mai plin de semnificatie! Nu numai finalul conteaza.. :)))

Guess Who...again...

Anonim spunea...

O naratiune subtila, antrenanta, acaparanta, ce-ti insala simturile prin naturalete si cursivitate. Autorul a reusit sa ne surprinda din nou prin usurinta cu care impleteste cuvintele, dandu-le nuante bizare si testandu-ne capacitatea de a intelege.
Din subtilul acesta ne-a fost adresata, probabil, si provocarea de a fi critici.
Modul in care ne prinde povestea, inducandu-ne senzatia ca o traim in mod real, ne face sa ne identificam cu eroul principal si sa fim subiectivi, pierzand amanuntul esential: adevarata victima ...!
S.

ovidiu scridon spunea...

Poate nu-i foarte tirziu sa multumesc dupa doi ani observatiilor voastre.

Mi-am amintit zilele trecute "povestea" si adineaori am postat-o si pe Facebook. Asa am observat c-am omis sa raspund anonimilor. De fapt sa multumesc acestora pentru ... "prezenta".

Pe curind cu o carte :)

emma spunea...

interesanta poveste

Roxana B. spunea...

Ce frumos scrii, Ovidiu!
Astept cartea :)

Ovidiu Scridon spunea...

Multumesc Roxana. Curind apare si cartea :)

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.