28 decembrie, 2009

Ultima cintare din acest an

Miercuri 30 decembrie ora 21:30, ultimul concert din acest an in Aspen Golf Complex Bansko - Bulgaria.

Daca sunteti prin zona, sunteti bine veniti!

25 decembrie, 2009

... am ramas singur!

Am reusit mereu, fara un efort prea mare, sa fac abstractie de multe momente ale existentei mele, pe care n-as dori sa le retraiesc.
Un astfel de episod imi vine in minte, in fiecare an in luna decembrie, ca un film pe care l-am vazut cu mult timp in urma.

Foarte pe scurt:
In septembrie `89 dupa liceu, am inceput armata in Unitatea militara 01845 din Cimpia Turzii, mai exact unitatea de parasutisti a armatei a 4-a a Transilvaniei, una dintre primele prezente la evenimentele din decembrie acelui an din capitala.

Locatiile in care ne-am desfasurat in acele zile au fost pe rind Comandamentul aviatiei militare din Baneasa, TVR, Piata Revolutiei de azi, iar din 31 decembrie pina la sfirsitul lunii aprilie 1990, Aeroportul Baneasa. Ne-am intors apoi in unitatea din Cimpia Turzii de unde ne-am liberat pe 20 septembrie.
Nu intru in amanunte; ... am oroare de patetisme.

In armata nu se leaga prietenii, insa cel din stinga si dreapta ta vor fi pentru totdeauna camarazii tai. Inainte de liberare am luat decizia cu totii de-a ne reintilnii in fiecare zi de 22 decembrie intre orele 08:00 si 12:00 in aeroportul care ne-a fost casa, masa si front. Si asta s-a`ntimplat de-a lungul timpului.
In primii 2-3 ani ne-am revazut cu totii, apoi tot mai putini, dar si asa am fost impresionat de cei care calatoreau din alte parti ale tarii sau lumii doar ca sa fim din nou impreuna in acea zi, in memoria celor care nu s-au mai intors niciodata si-n amintirea vremurilor cind credeam cu toata fiinta noastra ca este o onoare sa mori pentru tara

Anul trecut am aminat in ultima clipa plecarea in vacanta pe 23 si-am fost prezenti patru camarazi.
Anul acesta am ramas singur! ... ca un film pe care l-am vazut cu mult timp in urma.

15 decembrie, 2009

10 decembrie, 2009

Dan Diaconescu, "La multi ani!"

... e 7 dimineata!

Am ajuns acasa de la petrecerea lui Dan Diaconescu!

Vin de la Clinceni, complexul Belvedere.

A fost o noapte plina... colorata. Am avut loc la una din cele mai cautate mese de catre blitz-urile si camerele de luat vederi; ... la aceeasi masa rotunda alaturi de Oana Zavoranu, Pepe, Pavel Corut, Serghei Mizil, Ogica, Costin Marculescu, Catanga, Lary, etc, etc, etc.

Faina petrecere! ... stiu ce veti spune.

O noapte plina;
... merg la somn .... mmm

07 decembrie, 2009

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i în America

Departe de-a mă lăsa influenţat de universul electoral şi departe de-a`ncerca să fac vreo analiză politică, mi-e cu neputinţă să nu simt prostia din jur.

Una din materiile de la master se numea “Manipularea maselor” şi mă îngrozesc când văd cât de uşor se lasă românu` dus de nas în hora asta mizerabilă care se cheamă “alegeri”. Ce poate fi atât de convingător să te facă atât de “habotnic” în a susţine pe unul sau altul dintre candidaţi?

Deunăzi, oameni care-au trait pe aceeaşi stradă şi s-au înţeles bine toată viaţa, îşi dau azi în cap pentru că unu-i în tabăra lui Geoană şi celălalt în cea a lui Băsescu.

Dacă din 18 de milioane câţi am mai rămas în ţara asta, variantele sunt cele două, nu mai am nimic de zis/scris.

Viza mea e valabilă până-n 2016.

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.