13 mai, 2009

Temă de casă

“Ia-l cu tine la fericire pe cel pe care te poţi baza la supărare”. N-am spus-o eu; aparţine unui nene pe care-l cheamă Iorga. Nicolae Iorga!

Şi nu mă gândesc la vorbele astea din cauza unor frustrări personale, ci pur şi simplu. Combinaţia de incertitudini, dependenţa de sistemele de care într-un fel sau altul suntem legaţi fiecare, neputinţa de-a schimba lumea a fost terenul pe care mi-am împrăştiat gândurile ultimelor zile.

Încă mă întreb dacă nu cumva acesta e momentul în care-ar trebui să las totul şi să plec în jurul lumii pentru vreun an!? Mai târziu, cine ştie!? … aş rămâne doar cu încă un vis neâmplinit.

“Irosim ani şi la sfârşit cerşim clipe.”
… (nici asta nu-i a mea; … tot Iorga. Nicolae Iorga).

01 mai, 2009

Joi`n Nautilus !

... ne vedem joi !

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.