26 noiembrie, 2010

New York, New York

Am auzit de multe ori ca New York este o scena teribila. Eu cred mai mult chiar: New York este un spectacol in toate formele posibile. De la fascinatie la drama, de la nesfirsita uimire la sumbru, de la bucurie la dezamagire.

N-o sa va spun c-am trait in zilele acestea drama, sumbrul ori dezamagirea. Nicidecum, dar pentru c-am ales rutele mai putin turistice si-am incercat sa ma amestec printre cei care traiesc aici, nu neaparat in Manhattan, ci mai degraba in Harlem, Bronx, Brooklyn sau Queens, mi-a fost cu neputinta sa nu observ ca oameni tristi cu gindurile ratacite exista si aici. Si nu neaparat tristi pentru cei 7% pe care-i platesc pentru absolut orice cumpara, suma care reprezinta taxele statului New York, dar care nu este afisata pe nici un pret, ci poate pentru rutina in care-si duc viata.

Multe din obiceiurile din Bucuresti sunt foarte prezente si aici. Blocaje in trafic, metrouri supraaglomerate, cozi nesfirsite in orice supermarket, etc.

Am vazut locuri in care n-as vrea sa ma trezesc dimineata, chiar in partea de nord a Manhattanului, unde blocurile aduc mai degraba cu niste ruine intr-o atmosfera extrem de zgomotoasa.

Iar peste toate acestea am inteles ca-n America se munceste pe rupte. Adica nimeni nu se joaca atunci cind e vorba de jobul lui; oamenii acestia muncesc de le sar capacele.

Good Bless America!

09 noiembrie, 2010

14 nov. Philadelphia - Concert pentru comunitatea romana


Daca te afli prin zona, poate vii si tu.

04 noiembrie, 2010

01 noiembrie, 2010

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.