18 iunie, 2008

"Expirat" - impresii de dupa

Concertul din Expirat mi-a lăsat un sentiment foarte plăcut. Cu siguranţă n-a fost cea mai reuşită cântare de-a mea, însă senzaţia care mă-ncearcă atunci când sunt pe scenă e greu de descris în cuvinte.
De ce? ... poate pentru că e locul în care m-am simţit întotdeauna "eu"; sau poate pentru că e modul cel mai confortabil de-a comunica; ori e posibil să-mi fie dor de trairile, încărcătura şi energia pe care le-am simţit mereu acolo, in fata publicului, ... pe scenă.
Probabil mă simt foarte încurajat de ceea ce citesc pe net, de comentariile unora care mi-au ascultat muzica, de satisfacţia ce mă-ncearcă atunci când descopăr că sunt persoane care se regăsesc în emoţiile pe care le-am simţit eu atunci când am compus "mi-e dor...", "într-o zi", ori cine ştie ce altă piesă?
De aceea cred că e necesar să încerc să mă ocup serios de muzică, de aceea simt că în aceşti aproape 10 ani de pauză am acumulat suficiente trăiri pentru piesele pe care urmează să le scriu, dar mai ales pentru concertele pe care abia aştept să le susţin.
Aşadar, pe curând!

02 iunie, 2008

Luni, 16 iunie, concert în Expirat

Am plăcerea să vă invit luni 16 iunie, ora 22:00, în Clubul Expirat din Bucureşti. Concertul meu va încheia stagiunea de vară a clubului, motiv în plus să fim împreuna acolo, înainte de vacanţă.

V-astept!.

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.