28 septembrie, 2010

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

Octavian Paler

14 septembrie, 2010

Argument "La Palat"


Imi place sa cint, deci imi place muzica. Imi place scena si mirajul acesteia. Dar de multe ori intre doua concerte nu pun mina pe chitara. Nu simt nevoia, pur si simplu. De aceea am respins initial propunerea de-a avea un concert saptaminal la Palatul Ghika. Ar fi devenit o rutina nedorita.

Insa dupa ce-am cintarit putin situatia si dupa discutiile avute cu cei de “La Palat” am convenit ca pot sa ma ocup putin altfel de aceste intimplari, regulat.

Asa ca idea de-a organiza cap-coada toata povestea serilor “acoustic live” de miercuri seara, fara sa sustin propriu zis concerte mi s-a parut interesanta cu atit mai mult cu cit am citeva antecedente in zona organizarilor de evenimente (vezi Salonul National de Psihologie, editia l-a si nenumarate baluri pe vremea studentiei) si mai ales ca fac parte dintr-o comunitate artistica (chiar daca exprimarea mi se pare usor pompoasa, sa-mi fie iertat :)) nepromovata. Si-atunci mi-am spus, “- de ce nu!?”. Intentionam intr-un fel sau altul sa aduc in fata publicului o serie de camarazi extreme de talentati, asa cum de-altfel s-a`ntimplat mereu la concertele mele cu Iulia Gusatu, Silvan Stancel, Ioan Onisor, Ionut Mangu, Daniel Vasilescu, Lemn Dulce, Marius Rosiu, Daniel Fat, etc.

Asa ca prefer sa regret c-am facut ceva, nu ca n-am facut.
Nu concuram cu nimeni, sustinem toate celelalte manifestari din zona folk, iar scena de miercuri de “La Palat” este deschisa oricui.
Ma bucur ca protagonistii se-arata foarte incintati de proiect si-n acest sens va pot spune in mare cam care e programul primelor concerte:
• 22 septembrie Iulia Gusatu si grupul Cantos
• 29 septembrie Titus Constantin si Iulia Mitrea
• 06 octombrie Ovidiu Scridon care implineste atunci o virsta
• 13 octombrie Fox Studis si Nicu Zota
• 20 octombrie Ovidiu Mihailescu.

Acestea sunt precizarile pe care m-am simtit dator sa le fac. As adauga ca toate concertele vor incepe miercurea la ora 20:00, majoritatea invitatilor au la rindul lor alti invitati, deci serile vor fi pline de surprize placute, sper din tot sufletul.

Demersul de marketing m-a facut sa creez un blog, lapalat.blogspot.com si-un cont pe facebook (La Palat) unde putem comunica nestingheriti.

A venit toamna, v-astept la concerte!

11 septembrie, 2010

news


... fiti pe faza! ... am vesti teribile, care sper sa va `ncinte:
Palatul Ghika, miercurea, ... ati ghicit???
Ok, ... revin curind cu amanunte!
http://lapalat.blogspot.com/

03 septembrie, 2010

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.