07 decembrie, 2009

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i în America

Departe de-a mă lăsa influenţat de universul electoral şi departe de-a`ncerca să fac vreo analiză politică, mi-e cu neputinţă să nu simt prostia din jur.

Una din materiile de la master se numea “Manipularea maselor” şi mă îngrozesc când văd cât de uşor se lasă românu` dus de nas în hora asta mizerabilă care se cheamă “alegeri”. Ce poate fi atât de convingător să te facă atât de “habotnic” în a susţine pe unul sau altul dintre candidaţi?

Deunăzi, oameni care-au trait pe aceeaşi stradă şi s-au înţeles bine toată viaţa, îşi dau azi în cap pentru că unu-i în tabăra lui Geoană şi celălalt în cea a lui Băsescu.

Dacă din 18 de milioane câţi am mai rămas în ţara asta, variantele sunt cele două, nu mai am nimic de zis/scris.

Viza mea e valabilă până-n 2016.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Perfect de-acord cu tine, Ovidiu.

tartoras spunea...

Viata politica din Romania este absolut dezgustatoare....
Si totusi, faptul ca nu ne-am intors in urma cu 50 de ani, inseamna ceva!
Cam asa se vad lucrurile de aici...si stii cum se spune : ca din doua rele il alegi pe cel mai putin rau...
TE-ASTEPTAM CU DRAG, CHIAR MAI DEVREME DE 2016...
Pe cand o cantare in California??

Ovidiu SCRIDON spunea...

... din pacate asa-i, Tartoras.

Californiaa!? ... mmm ... sper foarte curind; ... pin-atunci insa, 14 decembrie, festivalul OM BUN si 30 decembrie, Bansko - Bulgaria.

Sarbatori frumoase!

tartoras spunea...

Multumesc frumos, Ovidiu...sarbatori cu bine si tie!
Ayyyy, ayyy ce mi-ar palcea sa vin al OM BUN...din pacate, asta e!
Toate bune! Multa bafta si cat mai multi fani, ca-i meriti!

Elena spunea...

Ovidiu, in Canada cred ca ti-ar placea. Prietenii nostri romani iti asculta cu mare placere muzica. Si pirtiile de ski sunt dincolo de orice imaginatie.
Think about!

cata spunea...

Bun articol, Ovidiu. Scrisesem si eu, inainte de alegeri, cateva randuri pe tema respectiva: http://catalinpop.com/blog/2009/12/01/de-ce-nu-dau-doi-bani-pe-importanta-votului-in-romania/

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.