10 zile frumoase, diferit colorate, toate însă păstrând nota anotimpului în care suntem. Mai întâi am tras o cântare de Paşte cu Silvan în Cheile Râmeţului, am ajuns cu Dana şi Adi (prieteni din Bucureşti) prin Alba Iulia, apoi m-am plimbat pe la televiziunile şi radiourile din Târgu-Mureş unde-am cunoscut oameni minunaţi. M-am bucurat să simt Mureşul aşa cum l-am cunoscut pe vremea când locuiam în Târnăveni, cu aerul cosmopolit, cu oameni prietenoşi, cu mult verde şi prieteni.
Şi am ajuns la Cluj! Reântâlnirea cu Gelu, un fost coleg de liceu, Anca, o veche prietenă, (ei erau pentru prima dată în calitate de spectatori ai mei) dar şi cu “camarazii de arme”, Onişor Ioan (el împreună cu Nelly au fost gazdele mele), Emeric (cu care prima dată m-am intersectat acum vreo douăzeci şi ceva de ani şi de-a lungul anilor de nenumărate ori) şi Ionuţ, a fost foarte plăcută.
Despre clubul Autograf aflasem în timp, multe; ştiam că acolo cântă toată oastea de folk-işti şi poate de aceea cel puţin la-nceput aveam sentimentul că publicul ar putea fi unul foarte critic (deci, până să-`ncep cântarea m-am simţit oarecum ca la concurs). Însă senzaţia asta mi-a trecut încă de la prima piesă. Chiar dacă a fost primul meu concert la Cluj, am trăit satisfacţia că publicul cunoaşte o mare parte din piesele mele şi chestia asta nu putea decât să mă bucure. Am înţeles evident că lucrul ăsta li se datorează în mare măsura fetelor care reprezintă şi nucleul de bază al publicului de acolo şi care benevol, se ocupă de, probabil, cel mai complex site de folk din România: http://folkblog.wordpress.com/. Şi chiar dacă în planurile mele era să mă întorc acasă vineri seara, datorită lor am rămas până sâmbătă; dar despre petrecerea de vineri noaptea nu vă povestesc prea multe, doar că s-a cântat ca-n vremea când eram student, cu Emeric, cu Mişu şi trupa lui şi bineînţeles cu fetele, (Alina, Simona, Andrada, Miragecj, Cantafabule, Lucia, Paula, Eva, etc) cărora le rămân recunoscător pentru spiritul lor viu şi pentru tot ce fac:. Aşa au descris ele întâlnirea noastră: http://folkblog.wordpress.com/2009/04/26/din-seria-nopti-albe-autografiene-â-ovidiu-scridon-la-joia-de-folk/
În Mureş am ajuns sâmbătă după prânz, direct într-o emisiune a Televiziunii Târgu-Mureş, iar la concertul din The Office Club m-a impresionat felul în care presa locală se mobilizează la astfel de evenimente.
Aş fi nedrept să încerc să înşirui o serie de nume, de posturi TV şi radio, publicaţii, site-uri, etc şi să scap ceva ori pe cineva. Una peste alta vreau să mulţumesc tuturor celor care-au reflectat trecerea mea de săptămâna trecută prin Ardeal. A fost o întâmplare cu mare încărcătură de energie pozitivă.
Drumul spre capitală a trecut prin Sibiu într-o altfel de cântare.
Şi am ajuns la Cluj! Reântâlnirea cu Gelu, un fost coleg de liceu, Anca, o veche prietenă, (ei erau pentru prima dată în calitate de spectatori ai mei) dar şi cu “camarazii de arme”, Onişor Ioan (el împreună cu Nelly au fost gazdele mele), Emeric (cu care prima dată m-am intersectat acum vreo douăzeci şi ceva de ani şi de-a lungul anilor de nenumărate ori) şi Ionuţ, a fost foarte plăcută.
Despre clubul Autograf aflasem în timp, multe; ştiam că acolo cântă toată oastea de folk-işti şi poate de aceea cel puţin la-nceput aveam sentimentul că publicul ar putea fi unul foarte critic (deci, până să-`ncep cântarea m-am simţit oarecum ca la concurs). Însă senzaţia asta mi-a trecut încă de la prima piesă. Chiar dacă a fost primul meu concert la Cluj, am trăit satisfacţia că publicul cunoaşte o mare parte din piesele mele şi chestia asta nu putea decât să mă bucure. Am înţeles evident că lucrul ăsta li se datorează în mare măsura fetelor care reprezintă şi nucleul de bază al publicului de acolo şi care benevol, se ocupă de, probabil, cel mai complex site de folk din România: http://folkblog.wordpress.com/. Şi chiar dacă în planurile mele era să mă întorc acasă vineri seara, datorită lor am rămas până sâmbătă; dar despre petrecerea de vineri noaptea nu vă povestesc prea multe, doar că s-a cântat ca-n vremea când eram student, cu Emeric, cu Mişu şi trupa lui şi bineînţeles cu fetele, (Alina, Simona, Andrada, Miragecj, Cantafabule, Lucia, Paula, Eva, etc) cărora le rămân recunoscător pentru spiritul lor viu şi pentru tot ce fac:. Aşa au descris ele întâlnirea noastră: http://folkblog.wordpress.com/2009/04/26/din-seria-nopti-albe-autografiene-â-ovidiu-scridon-la-joia-de-folk/
În Mureş am ajuns sâmbătă după prânz, direct într-o emisiune a Televiziunii Târgu-Mureş, iar la concertul din The Office Club m-a impresionat felul în care presa locală se mobilizează la astfel de evenimente.
Aş fi nedrept să încerc să înşirui o serie de nume, de posturi TV şi radio, publicaţii, site-uri, etc şi să scap ceva ori pe cineva. Una peste alta vreau să mulţumesc tuturor celor care-au reflectat trecerea mea de săptămâna trecută prin Ardeal. A fost o întâmplare cu mare încărcătură de energie pozitivă.
Drumul spre capitală a trecut prin Sibiu într-o altfel de cântare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu