13 mai, 2009

Temă de casă

“Ia-l cu tine la fericire pe cel pe care te poţi baza la supărare”. N-am spus-o eu; aparţine unui nene pe care-l cheamă Iorga. Nicolae Iorga!

Şi nu mă gândesc la vorbele astea din cauza unor frustrări personale, ci pur şi simplu. Combinaţia de incertitudini, dependenţa de sistemele de care într-un fel sau altul suntem legaţi fiecare, neputinţa de-a schimba lumea a fost terenul pe care mi-am împrăştiat gândurile ultimelor zile.

Încă mă întreb dacă nu cumva acesta e momentul în care-ar trebui să las totul şi să plec în jurul lumii pentru vreun an!? Mai târziu, cine ştie!? … aş rămâne doar cu încă un vis neâmplinit.

“Irosim ani şi la sfârşit cerşim clipe.”
… (nici asta nu-i a mea; … tot Iorga. Nicolae Iorga).

7 comentarii:

CEZAR's spunea...

O sa adaug randurile acestea, la categoria : Ce rau imi pare ca nu le-am scris eu! - desi le aveam si le am sigur in minte. Sigur nu mi le-ai furat?! :) :(
Imi pare sincer rau ca treci printr-o perioada ca aceasta, si din pacate nu pot sa te contrazic!

Anonim spunea...

Sunt convinsa ca vei rezolva cum se poate mai bine aceasta tema.

Stela spunea...

Am invatat ca atunci cand sunt suparata, am dreptul sa fiu suparata, dar nu am dreptul sa fiu si rea.
Asadar, in masura in care consideri ca-ti pot fi de ajutor, chiar si prin simpla mea prezenta, ar trebui sa stii ca e suficient sa dai un semn.

Stela.

Alexandru spunea...

Daca o poti face, de ce mai stai pe ginduri? Fa-o!
sandu

Anonim spunea...

http://poraquiporalla.com/Pages/a0_Page_index_roumain.html

trebuie sa vezi asta, Ovidiu...

La

Ioana spunea...

Nu pleca de suparare... daca chiar vrei sa pleci ar trebui sa pleci cu drag, cred eu. Trebuie sa ai speranta ca lucrurile se vor rezolva pana la urma. Poate nu cand si cum vrei tu, dar asa cum e mai bine. Nu am cum sa stiu ce s-a intamplat, si e posibil sa dau cu nuca-n perete, dar poate a trebuit sa afli pe ce sau pe cine te poti baza cu adevarat si de fapt totul a fost o lectie de care aveai nevoie pentru viitor.
Iar lumea poate sa o schimbe chiar si 1 OM, deci poti si tu. Sa fii convins de asta. Eu cred cu tarie ca asa e si mai cred ca puterea exemplului poate fi foarte mare.
Scuze pt postarea foarte lunga, dar imi parea rau sa te simt trist pentru ca muzica ta mie imi alina inima si chiar daca un pic melancolica ma scoate din orice tristete. Si voiam sa "return the favor" cumva. Sper sa fi reusit macar un pic... :)
Si oricum noi nu vrem sa pleci pentru ca vrem sa mergem la concertele tale, pe care de abia le asteptam :), nu-i asa, dragi iubitori de muzica buna pentru suflet?

Unknown spunea...

Din fericire, supararile mele trec repede! ... si mai stiu ca tot ce se-`ntimpla se intimpla c-un scop.
Life is great!

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.