24 iulie, 2009

Soarele arde, vacanţa-i o vrajă / În vârf de munte, la mare pe plajă!



A trecut aproape o săptămână, însă întâmplarea din deltă nu se uită uşor.
S-a petrecut week-endu` trecut (17-18 iulie) undeva-n colţul ţării, la Sfântu Gheorghe, un loc care m-a fascinat cu doi ani în urmă când am ajuns prima oară acolo.

Cântarea din prima seară am considerat-o foarte reuşita; ... cea din a doua seară – de zece ori mai faină! De ce? Un mare merit l-a avut publicul care-a ştiut să simtă bucuria şi profunzimea unei seri de vară la mare, nişte oameni care-au înţeles ca-i vacanţă şi trebuie să trăieşti din plin fiecare moment.

Încercarea de-a descrie o cântare de-a mea mă face să par uşor ridicol, de aceea vă las să descifraţi atmosfera de acolo din aceste imagini.

Mulţumesc pentru poze lui Dragoş şi Marei, trupei din Bucureşti pe care-am întâlnit-o acolo pentru “colaborare”, Liviei (fundaţia Anonimul) pentru că m-a invitat să cânt într-un loc drag mie, şi soartei că sunt.

Vacanţă frumoasă!

11 comentarii:

Roxana spunea...

Intr-adevar vacanta-i o vraja...mi-aduc cu drag aminte de vara de acum doi ani cand te-am cunoscut pe plaja la Costinesti si am avut ocazia sa te descopar pe tine si muzica ta. O muzica sensibila si patrunzatoare...pe care nu o voi uita nicodata.
Bafta multa in continuare!

silvia spunea...

Felicitari pentru atmosfera de la Anonimul. Au fost doua seri cu-adevarat frumoase.

silvy

Anonim spunea...

A fost cu-adevarat o vacanta pe cinste. Multumim pentru cele doua seri si pentru ce-ai reusit sa trezesti in noi.

p.s. ai ramas dator cu autograful de pe cd

Anemona spunea...

Am vazut ca vei cinta la Folk You (sau "Florian Pitis").
Deci, ne vedem in Vama!
Anemona (Timisoara).

Anonim spunea...

Balzac spunea:

,,Linguşeala niciodată nu izvorăşte din sufletele mari, e apanajul sufletelor mărunte ce izbutesc să se facă şi mai mici pentru a intra mai bine în sfera vitală a persoanei în jurul căreia gravitează”.

Ovidiu SCRIDON spunea...

Adevarate vorbele lui Balzac; ... poate gasesti ceva si despre invidie, anonimule.

sonia spunea...

Ovidiu, probabil stii ca atunci cind ai succes, mereu vor exista invidiosi. De fapt, e un semn de recunoastere.
Noi, (ceilalti) suntem fascinati de muzica ta si de tot ceea ce faci pe scena.
Ignora te rog, rautatile si sa ai mult succes pe mai departe.

s.

Anonim spunea...

Tot Balzac spunea:

"Invidia dezleaga limbile, dupa cum admiratia le amutzeste"...

nu stiu de ce, dar am sentimentul ca anonimul care-ti cita despre linguseala nu era invidios...ci doar iti atragea atentia asupra unui fenomen la care e bine sa fim atenti.

Mult succes, drag Ovidiu

Un alt anonim :)

Ovidiu SCRIDON spunea...

Indiferent de intentiile anonimilor, onorat de vizita.

Adi Bu spunea...

"Multumesc...X, Y..." si lui Dumnezeu, pentru toate ! (Moira=Soarta a murit odata cu paganismul). Da, suna a cliseu (ca toti artistii incep cu fraza asta - vz. Grammys, Academy Awards, MTV Awards etc.), DAR asta nu inseamna ca El nu exista, nici ca nu ii datoram tot ceea ce e minunat in viata noastra ! Felicitari pentru concerte, muzica/versuri cu adevarta in-cant-atoare, nu uita de unde vine darul!

Anonim spunea...

am avut norocul sa fiu in Sfantu Gheorghe anul acesta in vara,tocmai in weekendul acela.am fost la cantarile tale...in ambele seri...si a fost prea tare.imi pare rau ca am descoperit abia acum blogul acesta.:(...ah,ce sa mai zic?bafta,omule!si mai vino si in toate verile viitoare pe la Sfantu.

Catalina

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.