12 octombrie, 2009

folk si poezie

4 comentarii:

CEZAR's spunea...

Te asteptam cu mare drag in familia Pariului Pe Prietenie !
Ce bine ca a venit toamna ! Imi era dor de tine !

Ovidiu SCRIDON spunea...

Salut Cezar, si mie-mi era dor de-o cintare in Bucuresti.

Ne vedem acolo!

Lia Danescu spunea...

Ma bucur ca in sfarsit ajungi sa canti pe scena Pariului pe Prietenie. Te asteptam cu drag pe tine si pe Daniel Vasilescu, invitatul tau. Vom face PR-ul mai repede, asa cum ti-ai dorit.
Si mie mi-e dor de...

CEZAR's spunea...

Bravo Ovidiu, dupa o seara de 3 in 1 :) : folk, poezie si dans in 2 !

“După cântări frumoase, trebuie o vreme de tăcere. E ceea ce fac toţi Oamenii superiori.”
Si ce altceva ai putea face dupa ce incepi joi alaturandu-te JOI’N in Mistic Tree cu Daniel Fat si Cantos-ii si inchei saptamana in Iron City, cu Ovidiu castigand Pariul pe prietenie al bocanciosilor.
Pentru (ne)cunoscatori trebuie doar sa enumar :
Ovidiu Scridon – Intr-o zi... , Cantos – Ora culorilor, Horia Stoicanu ... Bitter, Daniel Vasilescu - ...americanii, Niky Oagan - Un om adevarat, Karma, Marin Petrache Pechea, Samson Iancu – Tiganii, aurul si diamantele, Amadriada, Lia, Clara, InDArt si putin din Laura si Cora Sand !
Pariul pe prietenie a ajuns sus. I-ar trebui OBLIGATORIU un alt spatiu, nu cel de la Iron City ...
”Iată-mă deci, trăgând un aer delicios,
de fapt văzduh de paradis,
dungat cu aur, luminos,
cel mai bun aer care-a fost vreodată
venit din lună!”
(Asa grait-a Zarathustra - Friedrich Nietzsche )

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.