30 ianuarie, 2009

NU CER NICIODATA BANI CU IMPRUMUT!

Nu sunt mare fan chat, mess si alte astfel de comunicari new media, chiar daca recunosc ca sunt zilnic on-line pe yahoo messenger.
Aseara, cind am iesit de la sala de sport si mi-am deschis telefonu`, am avut surpriza socanta sa gasesc peste 100 de apeluri nepreluate. Inainte insa de-a forma vreun numar de telefon din cele nepreluate, ma suna Adrian M. un coleg care pleca de la servici si care mi-a spus ca a uitat sa-si noteze contu`.
"-Care cont?" intreb eu. "-Contu` pe care sa-ti virez banii!". Initial am crezut ca omu` ma confunda, dupa care insa incet, incet, am inceput sa ma luminez.
Trec peste nenumaratele telefoane pe care le-am primit pina s-ajung acasa, cert este c-am ramas fara cuvinte cind mi-am deschis calculatoru`. Trebuie sa fac o precizare: acasa am un laptop pe care inainte sa ies, nu l-am oprit; ... messu` era deschis, n-am facut decit sa-i inchid ecranu`.
Ei bine, zeci de cunoscuti ma intrebau pe yahoo mess daca sunt ok, cum a fost accidentu`, in ce spital sunt etc. etc.
Cu alte cuvinte, habar n-am in ce mod cineva a intrat in contul meu, si a abordat aproape toate persoanele din lista mea de mess. Multi dintre cunoscutii mei au intrat fara sa banuiasca nimic in acest joc si culmea, au primit un numar de cont de la CEC Bank, unde-ar fi urmat sa vireze banii de care cica "aveam maxima urgenta nevoie". Discutiile acestora cu cel/cea ori cei care pentru vreo trei ore mi-au furat identitatea au fost extrem de diverse; unii au aflat ca am avut un accident urit si ca sunt la spital iar banii sunt pentru operatia extrem de urgenta pe care trebuie s-o fac. Cum era posibil sa scriu daca sunt in spital? ... de pe telefonul mobil, bineinteles. Asta era una din variante. Altora le explica ca sunt in America, ca am patit ceva ce nu poate fi explicat prin mesaje si ca ma voi intoarce saptamina viitoare, luni noaptea. Si multe alte povesti stupide.
Evident, primul lucru pe care l-am facut, am schimbat parolele tuturor conturilor de e-mail pe care le am.
Privind din departare, povestea asta ar putea parea destul de comica, insa atunci cind telefonul suna in continuu, mult dupa miezul noptii si spun o poveste (povestea mea de aseara) de zeci de ori, credeti-ma ca din-`nauntrul ei, lucrurile stau cu totul altfel.
Mai mult decit atit, dorind sa-mi faca un bine, unii dintre apropiatii mei, oameni onesti, care nu pun foarte multe intrebari cind un prieten are-o problema, au virat cite 8 milioane de lei asa cum "le ceream".
In ce masura politia poate sa faca ceva, ramine de vazut. Pina una alta, cu siguranta existenta mea, a fost colorata destul de sumbru in aceasta noapte.
Pentru cine n-a inteles nimic din cele de mai sus retineti ca NU VREAU BANI de la nimeni! IGNORATI INTOTDEAUNA MESAJELE cu astfel de continut sau cereti o confirmare telefonica! Ca fapt divers insa, aflati ca eu NU CER NICIODATA BANI CU IMPRUMUT!

19 ianuarie, 2009

M-am indragostit!

Acum vreo 13-14 ani am ajuns cu niste amici din Tirgu Mures, studenti si studente in Cluj, la un revelion in Izvorul Muresului. S-au intimplat multe in acea saptamina, insa ceea ce mi-a ramas in minte, oarecum aparte, a fost aventura de pe pirtie. Nu intru in amanunte, specific insa ca puneam pentru prima oara skiurile in picioare si chiar daca roteam o pereche de clapari si de skiuri vreo cinci oameni si chiar daca la vremea aceea nu se vorbea despre telescaun ori teleski in Izvorul Muresului (nu stiu cum este acum), prin urmare urcarea o faceam la pas, bucuria copilareasca ce-am trait-o in frigul cumplit al acelei ierni mi-a ramas in minte mereu de-a lungul anilor. A fost poate unul din putinele momente din viata mea cind ma trezeam de indata ce se lumina (si prietenii stiu ce-nseamna pentru mine sa ma trezesc devreme) pe de-o parte pentru ca aveam sansa sa fiu singurul "purtator" (de skiuri, evident), cel putin pina se trezeau ceilalti, iar pe de alta parte pentru ca ma prinsese "microbu`".
Una peste alta, daca la primele coboriri opririle le faceam prin cazatura, incet, incet am descoperit citeva strategii ale skiat-ului; plugul, ridicatul piciorului in directia de virare, etc. Si-am plecat de-acolo absolut convins c-o sa-mi ocup vacantele de iarna si-o sa ma tin serios de skiat.
De-a lungul anilor mi-am tot cumparat ori am primit cite ceva din echipamentul de ski si de fiecare data la inceputul iernii eram gata de mobilizare. Nu stiu insa cum se face, dar de fiecare data m-am trezit primavara c-am mai ratat un sezon. Asta a fost!
La-`nceputul acestei ierni insa, cind am simtit ca frigul, chiar daca nu mai este ca acum 13-14 ani in luna decembrie, devine deranjant, mi-am adus aminte de obrajii imbujorati si de bucuria de pe pirtia din Izvorul Muresului si m-am hotarit sa traversez altfel aceasta iarna. Imi lipseau doar claparii si skiurile pe care le-am cumparat inainte de sarbatori si-n drum spre Bucuresti in primele zile din an, am facut o escala inspirata in Paltinis, loc in care ultima oara am fost cu colegii din liceu in clasa a XI-a.
Foarte convins ca aventura nu va fi decit o continuare a impresiilor de la Izvorul Muresului de acum foarte multi ani, m-am asezat la coada telescaunului.
Dar ajuns sus, lucrurile insa n-au stat deloc asa; "experienta" pe care-o aveam in ale skiatului s-a dovedit a fi ZERO. Altfel spus, putinul (ori nimicul) pe care-l stiam, l-am uitat cu totul, astfel ca m-am vazut in virf de munte, complet echipat fara sa stiu incotro s-o apuc. Norocul meu a fost o minunata doctorita din Sibiu (-multumesc Andrada Schneider!) care mi-a dat primele lectii de ski.
Nu stiu daca e meritul profesoarei, ori daca "microbu`" l-am avut mereu in mine, cert este ca de la-`nceputul anului in fiecare week-end explorez o noua pirtie; am inceput cu Sorica din Azuga si-am continuat week-end-ul trecut cu Valea Dorului din Sinaia si spre seara am indraznit chiar Carp-ul (cunoscatorii stiu). Evident ca nimeni din grupul format ad-hoc la 2000 de metri nu m-a crezut ca sunt incepator (Sorry, ... inca invat lectia modestiei!).
Ce urmeaza?... probabil Kalinderu din Busteni, ori Clabucet din Predeal, ori ... atitea alte variante.
Una peste alta pentru ca-n capitala suport tot mai greu frigul, am descoperit placerea teribila de-a urca cu teleski-ul, telescaunul ori telegondola si de-a simti saptamina de saptamina pirtiile sub skiuri. Cei care skiaza cu sigurata inteleg ce scriu eu aici. Celorlalti va recomand sa incercati experienta; cu mici eforturi (poate nu pentru toti), chiar merita.
Si mersul la sala ma invioara, dar febra musculara pe care-o simt in tot corpul, inclusiv in degete uneori, imi creaza o senzatie teribila, imposibil de descris, mai ales cind ma bag in pat. Iar somnul!? ... mmm.
De fapt va spun aceasta poveste pentru ca sunt expansiv uneori, cu precadere atunci cind sentimentele mele incep sa dea pe dinafara. Iar acesta este un astfel de moment, pentru ca asa cum ati dedus din titlu`, m-am indragostit. ... Vorbesc serios! ... i-hi... m-am indragostit de skiat, evident! ... ha-ha... Ce-ati crezut?

Ne-`ntilnim in week-end pe pirtie!

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.