19 ianuarie, 2009

M-am indragostit!

Acum vreo 13-14 ani am ajuns cu niste amici din Tirgu Mures, studenti si studente in Cluj, la un revelion in Izvorul Muresului. S-au intimplat multe in acea saptamina, insa ceea ce mi-a ramas in minte, oarecum aparte, a fost aventura de pe pirtie. Nu intru in amanunte, specific insa ca puneam pentru prima oara skiurile in picioare si chiar daca roteam o pereche de clapari si de skiuri vreo cinci oameni si chiar daca la vremea aceea nu se vorbea despre telescaun ori teleski in Izvorul Muresului (nu stiu cum este acum), prin urmare urcarea o faceam la pas, bucuria copilareasca ce-am trait-o in frigul cumplit al acelei ierni mi-a ramas in minte mereu de-a lungul anilor. A fost poate unul din putinele momente din viata mea cind ma trezeam de indata ce se lumina (si prietenii stiu ce-nseamna pentru mine sa ma trezesc devreme) pe de-o parte pentru ca aveam sansa sa fiu singurul "purtator" (de skiuri, evident), cel putin pina se trezeau ceilalti, iar pe de alta parte pentru ca ma prinsese "microbu`".
Una peste alta, daca la primele coboriri opririle le faceam prin cazatura, incet, incet am descoperit citeva strategii ale skiat-ului; plugul, ridicatul piciorului in directia de virare, etc. Si-am plecat de-acolo absolut convins c-o sa-mi ocup vacantele de iarna si-o sa ma tin serios de skiat.
De-a lungul anilor mi-am tot cumparat ori am primit cite ceva din echipamentul de ski si de fiecare data la inceputul iernii eram gata de mobilizare. Nu stiu insa cum se face, dar de fiecare data m-am trezit primavara c-am mai ratat un sezon. Asta a fost!
La-`nceputul acestei ierni insa, cind am simtit ca frigul, chiar daca nu mai este ca acum 13-14 ani in luna decembrie, devine deranjant, mi-am adus aminte de obrajii imbujorati si de bucuria de pe pirtia din Izvorul Muresului si m-am hotarit sa traversez altfel aceasta iarna. Imi lipseau doar claparii si skiurile pe care le-am cumparat inainte de sarbatori si-n drum spre Bucuresti in primele zile din an, am facut o escala inspirata in Paltinis, loc in care ultima oara am fost cu colegii din liceu in clasa a XI-a.
Foarte convins ca aventura nu va fi decit o continuare a impresiilor de la Izvorul Muresului de acum foarte multi ani, m-am asezat la coada telescaunului.
Dar ajuns sus, lucrurile insa n-au stat deloc asa; "experienta" pe care-o aveam in ale skiatului s-a dovedit a fi ZERO. Altfel spus, putinul (ori nimicul) pe care-l stiam, l-am uitat cu totul, astfel ca m-am vazut in virf de munte, complet echipat fara sa stiu incotro s-o apuc. Norocul meu a fost o minunata doctorita din Sibiu (-multumesc Andrada Schneider!) care mi-a dat primele lectii de ski.
Nu stiu daca e meritul profesoarei, ori daca "microbu`" l-am avut mereu in mine, cert este ca de la-`nceputul anului in fiecare week-end explorez o noua pirtie; am inceput cu Sorica din Azuga si-am continuat week-end-ul trecut cu Valea Dorului din Sinaia si spre seara am indraznit chiar Carp-ul (cunoscatorii stiu). Evident ca nimeni din grupul format ad-hoc la 2000 de metri nu m-a crezut ca sunt incepator (Sorry, ... inca invat lectia modestiei!).
Ce urmeaza?... probabil Kalinderu din Busteni, ori Clabucet din Predeal, ori ... atitea alte variante.
Una peste alta pentru ca-n capitala suport tot mai greu frigul, am descoperit placerea teribila de-a urca cu teleski-ul, telescaunul ori telegondola si de-a simti saptamina de saptamina pirtiile sub skiuri. Cei care skiaza cu sigurata inteleg ce scriu eu aici. Celorlalti va recomand sa incercati experienta; cu mici eforturi (poate nu pentru toti), chiar merita.
Si mersul la sala ma invioara, dar febra musculara pe care-o simt in tot corpul, inclusiv in degete uneori, imi creaza o senzatie teribila, imposibil de descris, mai ales cind ma bag in pat. Iar somnul!? ... mmm.
De fapt va spun aceasta poveste pentru ca sunt expansiv uneori, cu precadere atunci cind sentimentele mele incep sa dea pe dinafara. Iar acesta este un astfel de moment, pentru ca asa cum ati dedus din titlu`, m-am indragostit. ... Vorbesc serios! ... i-hi... m-am indragostit de skiat, evident! ... ha-ha... Ce-ati crezut?

Ne-`ntilnim in week-end pe pirtie!

6 comentarii:

isabella spunea...

Imi place povestea ta. Te inteleg perfect pentru ca si eu schiez. Recunosc c-am citit pina la final si eram curioasa sa aflu cine e fericita iubita.
Ai 1-0.

Anonim spunea...

Bravos, ... skiul ca si innotul este cel mai complex sport.

Codrut spunea...

ha, ha, ha,
chiar am crezut ca ti-a pus capac una din ele scridoane.
Bafta!

Anonim spunea...

M-am indragostit!

Serghei Prokofiev. Concertul nr 2 pentru pian. Partea I. O masa de scris vintage, din lemn masiv, negru cu poliţă si sertarase. O lampa de birou, cu abajur din panza albă şi comutator cu sfoara, o vaza înalta de ceramică cu frunze şi tulpini de papură. O tigaretă slim, Vogue lilas. Un swivel chair black şi un computer, fereastră către lume. O biblioteca si un televizor cu ecran plat, închis. Şi eu m-am indrăgostit în noaptea asta. De linişte şi singurătate.

Intr-o altă zi m-am indrăgostit de ...si in alta zi, si în alta ...de multe lucruri, cărora le-am rămas fidelă.

Si daca s-ar fi întamplat altfel, ar fi fost tot frumos, târnăvene :)!

Anonim spunea...

Stiu ca n-are legatura cu subiectul de mai sus, dar ma intereseaza cind si pe unde mai cinti.
Multumesc!

o_cineva spunea...

Te-am ascultat de-a lungul vremii in cateva cluburi(bantui in cluburile in care se canta folkk).As vrea sa te-ntreb de unde pot achizitiona cu CD cu melodiile tale.Mi-e usor sa fur de pe DC++,dar iti respect munca si parca meriti banutii pe care intentionez sa-i dau pe CD:)
Weekend placut!
Gabi

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.