01 noiembrie, 2009

mi-e dor ... uneori

4 comentarii:

DG spunea...

Felicitari! Ai o voce superba. Peste vreo jumatate de an am de gand sa mai lansez cateva carti, ar fi ceva deosebit de frumos sa poti veni aici. Platesc drumul si cazarea. Oricum, mai vorbim, ca pana atunci mai este. Inca o data, ai o voce nemaipomenita.

Cristina spunea...

Perseverenta a dat roade si astfel mi-am vazut vorbele pe blog. Exact cum le-am scris! Jur ca si prima oara m-am gandit ca-s la comentarii, dar ele nu se "deschideau". Apreciez mult ca mi-ai lasat cuvintele intacte si iti promit un comentariu mult mai flatant pe viitor.
Iti ascult melodiile si vad si versurile in alta "fereastra". Incerc sa ma bucur de avantejele tehnicii moderne si in acelasi timp imi amitesc cum iti ascultam melodiile inregistrate de pe caseta lui cutarel pe care le avea inregistrate de pe caseta lui cutarica.
Incerc sa nu te deranjez cu atatea email-uri, dar ma gandesc si ca ti-ai asumat cumva risul asta :).
Canta, canta in continuare!
Ne vedem in Big Mamou. Succes!
Multumesc pt muzica ta si pt ce inseamna ea pt mine,

Cristina

Roxana spunea...

si mie imi este dor....uneori!
- mie dor de costinesti 2007,
- mi-e dor de bucuresti..
- de un locusor micutz dar plin de dragoste, armonie...cantec,
- mi-e dor de bucovina,
- mi-e dor de covasna,
- mi-e dor de cantec impletit cu dragoste si poezie...
- mi-e dor sa aud chistocel;...
In fine imi este dor sa te aud cantand.
Ma bucur foarte mult pentru relansarea ta, stiu cat suflet pui in fiecare concert, in fiecare cantec, in fiecare vers...
Muzica ta are darul de a alina sufletele sensibile, de a patrunde persoana care te asculta, transmiti liniste,pace, .....Felicitari!
Astept lansarea cartilor: volumul de poezii si romanul despre America... si de ce nu un nou album!
Bafta multa in continuare!

Roxana Big spunea...

foarte fain suna muzicuta.
nu stiam ce mi se pare cunoscut in piesa.

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.