13 noiembrie, 2009

Prezent pe Facebook

Minunat sa poti da peste oameni cu care nu credeai ca vei mai povesti vreodata.
Asa mi s-a`ntimplat mie; ... de ceva vreme am regasit prieteni din copilarie, vechi camarazi si cunoscuti imprastiati peste tot in lume.

De aceea recomand site-ul.

2 comentarii:

pufica spunea...

ai intrat cam tarziu in comunitatea virtuala fb :) e caldut dar intr-un fel devine obositor..

Ovidiu SCRIDON spunea...

... mai bine mai tirziu decit niciodata. Anyway, chiar daca ma mai fura, incerc sa ramin totusi propriul stapin.
Ma impresioneaza facebook fata de alte astfel de site-uri pentru ca are niste algoritmi de functionare extrem de bine ginditi.
Iar eu sunt om de comunicare, so, ...

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.