22 ianuarie, 2010

Insomnie

Degetele tale
însetate de mişcare
îmi aranjează suav
fiecare clipă de nesomn

gânduri obosite
sprijinite-n cârje
se lovesc tăcute
cap în cap

doar depărtările
mai vorbesc.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Numai pentru tine:



Gandurile tale,
gandurile mele,
se indreapta, toate,
spre acelasi neant
si ne fac sa pierdem
noapte dupa noapte.

Ratacim departe,
in alt univers.

Menestrel spunea...

Departari reci, departari calde, departari duleci, departari amare, departari cu aroma de dor.

Roxana, Iasi spunea...

Ma bucur pentru tine ca esti foarte inspirat in ultima perioada...de orice natura ar fi muza...whatever....sa stii ca eu tot astept volumul de poezii, cu autograf bineinteles. Sa fii inspirat in continuare, si tine "muza" bine langa tine, vad ca iti face bine!

Smart Lady spunea...

Buna,

Arunca un ochi pe

http://www.questioare.com
un blog foarte popular si placut. si daca iti place ce gasesti acolo, adauga-l in blogroll-ul tau.

multumesc

laly spunea...

Pre` multe silabe sa fie un haiku. Ca cum ar fi ca...

cand am vazut iar luna,
am spus adio lumii.
Cu suflet. Usor.

Ca care persoana ae grija de propria-si ortografie, mancati-as??:)

Mi-e dor de degetele tale, fac minuni :)
Cand mai facem una?:) Cu vocea a doua, clar! Nu cred ca vreodata vreo persoana fizica autorizata se poate simti mai bine decat stand pe jos. La foc pustiu de suflet.

Pai cand ne mai adunam astia care ardem in van?:) Ai?

Da` spontan sa fie, parol!

Ovidiu SCRIDON spunea...

@Smart Lady: daca-i site-ul tau putem vorbi despre un link exchange.

@laly: m-ai pierdut; ... dar promit sa-mi fac timp sa pricep despre ce-i vorba.

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.