01 februarie, 2010

Caut pianist(a)!

Sunt norocos!... am avut ocazii nenumarate sa-mi dau seama; unele dintre aceste ocazii au fost chiar extreme... de viata si de moarte; dar mereu lucrurile s-au asezat mult peste asteptari.

Spuneam uneori despre muzica si despre ce produce ea in si cu mine; despre faptul ca printre multe altele muzica inseamna si prietenie.

Noroc – Prietenie ... prea mult!?

Acum vreo 2-3 ani povesteam prin e-mail si la telefon c-o tipa care-a ascultat albumul meu si care s-a oferit sa-mi puna la dispozitie studioul ei de inregistrari. Am fost suspicios atunci si-am taraganat-o. Intre timp s-au adunat mai multe evenimente: baute pe plaja, concerte, prieteni comuni, plecarea ei in Londra, etc.

Spuneam ca sunt norocos si pentru ca am prieteni care “trag” de mine sa ma ocup serios de muzica. Alina, face acum naveta Londra – Bucuresti, si este una dintre aceste persoane. Ea m-a mobilizat sa am o viziune macro in ce priveste povestea asta cu chitari si muzicutze. Intr-un fel era nevoie sa ies din starea de “perfuzii” – simteam ca trebuie sa fac mai mult. Asa ca noutatea consta in faptul ca de putina vreme interesele mele artistice sunt reprezentate de-o casa de productie.

Dar pentru ca la vremuri noi, muzici noi, zilele acestea voi incepe o serie de inregistrari. Si ca lucrurile sa fie facute asa cum trebuie, pentru acest proiect de studio (si poate mai mult chiar) caut pe cineva care se pricepe sa cinte la pian si nu numai – care sa simta muzical acest gen.

Daca sunteti, cunoasteti, ori aveti recomandari (studenti la conservator, etc), faceti un gest nobil si dati-mi de veste pe ovidiu@ovidiuscridon.ro .

Cu multumiri!

2 comentarii:

aimee spunea...

http://mysticduo.blogspot.com/
E blogul unor fete din Iasi, care canta foarte fain, pian si vioara. Asta in caz ca nu va cunoasteti deja :)

Ovidiu SCRIDON spunea...

suna interesant... din pacate nu le stiam; multumesc aimee!
Problema este ca nu-s in Bucuresti. E foarte posibil sa ma lungesc cu inregistrarile o luna-doua. Ar fi confortabil dac-ar fi cineva de pe-aici, mai ales ca orele de inregistrare pot fi diferite de la o zi la alta.

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.