22 februarie, 2010

Iubirea?

Învăluit în necunoaştere,
orbit de tot ce-i străin raţiunii,
m-am trezit secerat de iubire;

Iubirea, …
cea mai amuzantă glumă
spusă vreodată
singurătăţii.

14 comentarii:

LUC spunea...

Fascinanta poezie, Ovidiu indragostit.
L.

Anonim spunea...

Poezia ta e o metafora, de fapt. Felicitari, maestre!!!

Anonim spunea...

Metafora sau indragosteala de-a binelea, domnule Scridon...?!
............
O sa-mi permit sa-ncerc si eu ceva, desi paleste de departe...
...........
Ai sa mai vii? Pe gandu-mi se mai prelinge-o stea...
Eu inca te mai astept ca o batrana arma,
Se innopteaza trist pe sub arcada mea,
Si dragostea, spre tine, mai tare ma indeamna...

Sa mai visez? Ce-i visul?
Credeam ca se mai poate..
sa susur fermecata prin umbra-ti tremurata...
Trec ore ca vitralii prin turlele inalte,
Iar gura mea flamanda surade vinovata..

Oare-ntelegi? Auzi?
Prin inima-mi bate vantul...
Si-o frunza pedepseste...
Prea palida pamantul...

o anonima... spunea...

Oare de ce toata lumea se-ascunde in spatele frecventului "Anonim", de pe blogul tau, Ovidiu drag, mai ales ca vorbele le sunt frumoase?
Vezi cum iti expui trairile, dragul meu.

tot o anonima

Luli spunea...

E minunat ca in jurul tau "anonimele" vegheaza, insa e trist sa vad atatea maini intinse catre tine, intr-o vesnica asteptare si visare. Prea multe inimi plecate in fata ta. Si nici o urma de demnitate. Asta iti da tie putere si sentimentul de control. Si de vina nu esti tu, ci cele ce se umilesc asteptand un semn de la tine si hranindu-se cu o vorba aparent calda,ascunsa dupa un suras care nu e al tau...
E joaca de-a "dragul meu" si "dragostea mea", insa sunt prea multe voci care declara asta in acelasi timp. Banuiesc ca nu iti este usor sa intretii vapaia atator "dedicate' tie :)Dar nici ele nu vor sa fie o voce distincta si se multumesc cu a fi parte dintr-o multime in speranta ca sunt unice.Si cat se inseala - greseala lor!

Anonim spunea...

Esenta, Miracol, Implinire,
Culoare, Parfum, Fericire ...
S.

Anonim spunea...

Inimi impartite'n doua,
Ce se agata de speranta
ca'ntr-o zi isi vor gasi
jumatatea ratacita ...
cautata zi de zi
S.

Ovidiu SCRIDON spunea...

Anonimi si anonime, LUC, S, multumesc pentru popasul facut in "lumea mea". Bineveniti oricind!

Luli@: am avut tendinta sa blochez mesaju` tau, pe de-o parte c-am inteles ca mi-l adresezi mie (doar mie) si pe de alta parte pentru c-ai calcat in picioare sensibilitatile unor oameni (anonimi si anonime) fiind convins(a) ca detii adevarul suprem. E o parere!
N-am facut-o niciodata si n-o voi face nici acum, insa fiind un loc c-o stare de poezie, as vrea sa nu deviem intelesul postarii mele.
Dar poti sa lovesti cu incredere pe ovidiu@ovidiuscridon.ro.

Anonim spunea...

Citesc si recitesc.."Iubirea?"...
Citesc si recitesc...si veghez..cu mana intinsa, intr-o vesnica asteptare si visare,fara urma de demnitate, umila, cu inima plecata (plecata din lacasul ei...)
E frumoasa poezia ta, Ovidiu!..O iubesc..! Si da,eu una, ma hranesc cu ea...
Asa-i ca marturisirea mea iti "da putere si sentimentul de control." ? :))

Scrii frumos, unic...Sa nu te opresti!

o voce...comuna...atat de banala..

al 2-lea anonim spunea...

Draga Luli, eu nu sunt indragostit de maestru pentru ca sunt barbat. Dar pasiunea pentru poezie si-n special pentru aceasta la care facem noi notite acum, nu-mi da voie sa trec intr-un egoism indiferent, fara sa incurajez poetul. M-ascund in spatele anonimatului pentru ca nu conteaza prea mult cine sunt si nu vreau sa influenteze in nici un fel numele meu. Ca fapt divers am citeva volume publicate si ma enerveaza ca omul acesta expune doar aici. Da Domnule, Poezia ta e o metafora! Ai curaj si mergi mai departe.

Ioana spunea...

Poezie frumoasa. Om frumos. Da sunt indragostita. De iubire. De poezie. De poezia asta in special ca si de altele.
Si nu cred ca exista lipsa de demnitate in umilinta, toti suntem umili in fata iubirii, cand ne ia pe sus si face ce vrea din noi :)
Si eu stiu ca sunt unica, de altfel toti suntem unici (si unice), doar ca nu pentru aceeasi oameni si nu intotdeauna pentru cine am vrea, dar asta-i alta poveste... Dar suntem si realisti si realiste :)

Ioana spunea...

Si o mica completare, nu neaparat la obiect. Am aflat de putin timp diferenta dintre "infatuation" si "love". Probabil la noi ar fi "indragostire" si "iubire". De indragostit ne indragostim destul de usor si pe tot parcursul vietii probabil de o gramada de ori (de un suras, de o poezie, de niste ochi frumosi). Dar de iubit, cu adevarat, e mai greu pentru ca presupune mult mai multe, inclusiv a-i dori celuilalt binele indiferent de raspunsul la sentimentele aratate ...

Luli spunea...

Nu pot sa nu constat rolul de catalizator al reactiilor care au urmat mesajului meu… Insa aria lui de adresabilitate era restransa...si reprezinta o parere fara pretentii de adevar universal.
Imi pare rau ca v-am "atins" neplacut cu cele scrise, realizez acum ca putea avea si o astfel de interpretare:(
Si probabil ca locul lui nu era aici.
Iti multumesc, Ovidiu pentru transparenta!

Ovidiu SCRIDON spunea...

Recunosc, ma-ncinta ca unele postari atrag atentia astfel.

Nu e nimeni suparat si ma bucura diversitatea interpretarilor.

... asa cum am scris mai sus, pentru "semne" care nu trebuie expuse, puteti indrazni fara retineri pe ovidiu@ovidiuscridon.ro.

-Primavara frumoasa, tuturor!

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.