30 ianuarie, 2009

NU CER NICIODATA BANI CU IMPRUMUT!

Nu sunt mare fan chat, mess si alte astfel de comunicari new media, chiar daca recunosc ca sunt zilnic on-line pe yahoo messenger.
Aseara, cind am iesit de la sala de sport si mi-am deschis telefonu`, am avut surpriza socanta sa gasesc peste 100 de apeluri nepreluate. Inainte insa de-a forma vreun numar de telefon din cele nepreluate, ma suna Adrian M. un coleg care pleca de la servici si care mi-a spus ca a uitat sa-si noteze contu`.
"-Care cont?" intreb eu. "-Contu` pe care sa-ti virez banii!". Initial am crezut ca omu` ma confunda, dupa care insa incet, incet, am inceput sa ma luminez.
Trec peste nenumaratele telefoane pe care le-am primit pina s-ajung acasa, cert este c-am ramas fara cuvinte cind mi-am deschis calculatoru`. Trebuie sa fac o precizare: acasa am un laptop pe care inainte sa ies, nu l-am oprit; ... messu` era deschis, n-am facut decit sa-i inchid ecranu`.
Ei bine, zeci de cunoscuti ma intrebau pe yahoo mess daca sunt ok, cum a fost accidentu`, in ce spital sunt etc. etc.
Cu alte cuvinte, habar n-am in ce mod cineva a intrat in contul meu, si a abordat aproape toate persoanele din lista mea de mess. Multi dintre cunoscutii mei au intrat fara sa banuiasca nimic in acest joc si culmea, au primit un numar de cont de la CEC Bank, unde-ar fi urmat sa vireze banii de care cica "aveam maxima urgenta nevoie". Discutiile acestora cu cel/cea ori cei care pentru vreo trei ore mi-au furat identitatea au fost extrem de diverse; unii au aflat ca am avut un accident urit si ca sunt la spital iar banii sunt pentru operatia extrem de urgenta pe care trebuie s-o fac. Cum era posibil sa scriu daca sunt in spital? ... de pe telefonul mobil, bineinteles. Asta era una din variante. Altora le explica ca sunt in America, ca am patit ceva ce nu poate fi explicat prin mesaje si ca ma voi intoarce saptamina viitoare, luni noaptea. Si multe alte povesti stupide.
Evident, primul lucru pe care l-am facut, am schimbat parolele tuturor conturilor de e-mail pe care le am.
Privind din departare, povestea asta ar putea parea destul de comica, insa atunci cind telefonul suna in continuu, mult dupa miezul noptii si spun o poveste (povestea mea de aseara) de zeci de ori, credeti-ma ca din-`nauntrul ei, lucrurile stau cu totul altfel.
Mai mult decit atit, dorind sa-mi faca un bine, unii dintre apropiatii mei, oameni onesti, care nu pun foarte multe intrebari cind un prieten are-o problema, au virat cite 8 milioane de lei asa cum "le ceream".
In ce masura politia poate sa faca ceva, ramine de vazut. Pina una alta, cu siguranta existenta mea, a fost colorata destul de sumbru in aceasta noapte.
Pentru cine n-a inteles nimic din cele de mai sus retineti ca NU VREAU BANI de la nimeni! IGNORATI INTOTDEAUNA MESAJELE cu astfel de continut sau cereti o confirmare telefonica! Ca fapt divers insa, aflati ca eu NU CER NICIODATA BANI CU IMPRUMUT!

8 comentarii:

Anonim spunea...

salut ovidiu! mie mi-a scris ca 'el' este in america, am vrut sa trimit o poza de pe rockfeller center (top of the rock) dar mi-a dat 'decline' si a iesit

Anonim spunea...

hhmm, deci aia 500 de euro pe care tocmai i-am virat in asa zis "contul tau", nu o sa-i mai vad niciodata de la tine?

Anonim spunea...

Uuuh...urata treaba!
Continuarea cand o scrii?

Unknown spunea...

alex, mai multi prieteni din lista mea sunt in america si cu toti a procedat la fel;

onixshor, bad day... asta e! (stii ca glumesc ca si tine, dealtfel)

Anonim:
continuarea, dupa ce se termina povestea; sper foarte curind.

Intre noi fie vorba "Anonim", crezi ca sunt atit de cretin sa povestesc acum despre stadiul investigatiilor!? De unde stiu eu ca nu esti tu autorul? de ce ti-as da informatii pe care evident nu tre` sa le stii???
Rabdare!

Anonim spunea...

Sunt un simplu cititor 'intamplator' al blogului.Si cum tot te-ai apucat sa povestesti aceasta intamplare cel putin dubioasa pe blog( deci PUBLIC!!!) mi se pare normal sa existe si un final, caci altfel ramane doar o stire.
In ceea ce priveste investigatiile, nu ma pasioneaza romanele politiste, prin urmare nici stadiul acestora. Doar modul in care se termina povestirea, din moment ce ai facut-o publica. Si sincer sper sa se rezolve si sa nu se mai intample si altora asa ceva.
Totusi...doza de paranoia dauneaza grav sanatatii.
Chill :).

Unknown spunea...

draga "Anonim", asa cum am scris mai sus: "continuarea, dupa ce se termina povestea; sper foarte curind.".

Cit despre paranoia, nu neg ca povestea asta m-a facut sa fiu mult mai precaut cu tot ce primesc prin posta electronica; adica nu mai deschid nici un link fara sa ma gindesc de doua ori, cu atit mai mult cu cit se pare ca autorul/autoarea/autorii, foarte posibil sa fie dintre cunoscuti.
Anyway, merci pentru interes.

Anonim spunea...

buna , ovidiu!
ma bucur foarte mult ca am gasit pe youtube cateva piese cantate de tine.
ultima data te-am ascultat acum multi ani in tarnaveni.
succes in continuare!

laly spunea...

Pfoai ce bine ca nu te-am adaugat in lista mea de mess :))))

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.