24 februarie, 2009

Miercuri 25 februarie ora 21:00, cânt în Clubul Big Mamou. V-aştept!

Splaiul Independenţei nr.2B (zona Unirii)

rezevări la tel. 0724 671 108; 0744 520 149.

5 comentarii:

mirceam spunea...

Miercuri seara am fost la un concert care m-a facut sa ma bucur de fiecare clipa……am cantat, am ras , am simtit si am fost fericit .

In tumultul acestei vieti, in goana pentru achitarea ratelor la banca si spalarea creierelor prin tot ce se intampla in jurul nostru, mai exista o oaza care ne readuce la valorile umane……e greu sa intelegi ce inseamna simplitatea vietii prin bucuria pura daca nu ai trecut printr-o experienta a caminelor studentesti .

Revenind la cantec (care va ramane mereu un univers de basm in care poti sa te refugiezi ) nu pot decat sa-i multumesc lui Ovidiu Scridon care ne ofera o incursiune in emotiile adevarate .

Si sa nu uit…….un invitat special in concert pe care va las sa-l descoperiti cu aceeasi traire care m-a incercat si pe mine .

cezar spunea...

http://frazec.blogspot.com/2009/02/eu-tu-si-ovidiu-adica-noi.html

Oana spunea...

Imi pare rau ca n-am fost acolo si ma bucur ca te-am reintalnit. Promit ca urmatorul eveniment ma voi stradui sa nu-l ratez.
"Nu te-ai schimbat deloc..." :)

Sorin Tocaciu spunea...

Salut Ovidiu,
Recent am primit un email de la o prietena din Bucuresti care a fost la un concert de-al tau si a fost placut impresionata. Unul din lucrurile pe care mi le-o spus o fost ca esti din Tarnaveni si esti mandru de asta :). Mi-o trimis o piesa de-a ta si un link catre pagina ta si asa am ajuns sa-ti scriu.
Am citit putin pe site si am ezitat inainte sa-ti scriu dar vreau sa te felicit pentru ceea ce ai realizat. Stiu ca ia mult timp si energie sa realizezi asa ceva si e placut sa vezi ca cineva din Tarnaveni, orasul de pe Tarnava Mica, spune ca i s-au implinit aproape toate visele.
Felicitari si bafta multa in continuare!
Sorin

daniel pavel spunea...

ciao sunt in milano, lucrez ptr vodafone si ascult zilnik melodiile tale super man... cu respect daniel

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.