17 octombrie, 2011

Cita bucurie

Cita bucurie-n jur!
Cite zimbete-ti vegheaza dansul!
Visul, indraznet contur,
Armonia ta, balansul.

Orice drum e-n pasul tau,
Zari nesfirsite-ti au privirea
Fie timpul bun sau rau
Stii sa-i gasesti stralucirea.

Cerul tau mereu senin,
Gind ce-si cauta `mplinirea,
Mersul tau, frumos destin,
- Oare, unde ti-e iubirea?

4 comentarii:

PaulaMihalache spunea...

Iubirea e acolo unde o lasi in urma..e acolo unde te astepti mai putin..iubirea e mereu in sufletul nostru doar ca are nevoie de o "cheie" declansatoare". Superbe versuri :)

linda spunea...

cata bucurie sa cites asta...:)

ovidiu scridon spunea...

multumesc frumos :)

carmencita marinescu spunea...

Versurile tale imi incalzesc sufletul inghetat de atata asteptare si neimplinire.Multumesc !

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.