17 februarie, 2009

Curăţenia de primăvară

Azi am început să dau cu aspiratoru` prin agenda telefonului mobil.

Mi se-`ntâmplă frecvent să-mi pun întrebări vis a vis de unii cunoscuţi, apropiaţi şi prieteni, şi-atunci consider că cei mai în măsură să-mi spună dacă sunt ok şi toate merg bine sau nu, sunt ei. Cu alte cuvinte fac parte din clasa celor care sună adesea “pur şi simplu” şi nu “pentru că”. A nu se-`nţelege că sunt fanul discuţiilor telefonice. Nicidecum!

Evident că uneori, printre cei pe care-i apelez mai suprind persoane care sunt “prinse” cu diverse. E absolut normal, firesc şi de înţeles. Mi se-`ntâmplă şi mie câteodată când sunt apelat; dar de-ndată ce mă eliberez, pun mâna pe telefon. Poate cel/cea care m-a sunat chiar are nevoie de ajutorul meu. Ori, cine ştie!?

Însă când sun şi nu mi se răspunde ori mi se respinge apelu` şi nu primesc nici un semn mai bine de-o săptămână şi-n naivitatea mea repet acţiunea şi se-`ntâmplă la fel a doua şi a treia oară, consider că într-un fel, de fapt am primit un răspuns. Prin urmare, de ce-aş ţine în agenda telefonului mobil un număr la care nu mi se răspunde niciodată???
Dacă prin absurd, (...Doamne fereşte!) am un accident şi cu ultimele forţe pot forma doar acel număr pentru ajutor??? ... un număr la care nu mi se răspunde niciodată!

Recunosc c-am forţat puţin exemplul de mai sus, însă nu e deloc confortabil să simt că sunt atât de neînsemnat pentru cineva încât să-mi ignore toate semnele. Şi-atunci, pentru că simţul ridicolului cred că-l am chiar foarte dezvoltat, consider că cel mai înţelept lucru pe care-l pot face e să mă retrag din universul acestor “cunoscuţi, apropiaţi şi prieteni”.
Vorba cântecului “... uşor mă voi retrage în tăcere...”.

E posibil să am şi eu o problemă în a-mi alege uneori amicii şi-mi asum această vină. De ce spun asta? Pentru că printre cei prezenţi în agenda mea, există oameni cu care-am avut o relaţie excepţională multă vreme. De îndată însă ce domniile lor au început să ocupe funcţii importante în stat ori afacerile lor au suferit creşteri explozive, nu le-am mai auzit decât robotul telefonic.

Evident că pentru un ministru secretar de stat, un deputat ori un director al unui mare institut public o prietenie din copilărie nu e obligatoriu să-`nsemne ceva. Prin urmare pe ei nu mă pot supăra; să spunem că i-am scuzat, pentru că ei (nu-i aşa?), au de rezolvat probleme de interes naţional.

Mie nu-mi rămâne decât să dau cu aspiratoru` prin agenda telefonului mobil, să mă abţin să mă laud vreodată c-am fost prieten cu nu ştiu ce mare demnitar, dar mai ales să fac în aşa fel încât să nu fiu vreodată nevoit să apelez la cineva din agenda telefonului meu mobil, care nu-mi va răspunde niciodată.

20 de comentarii:

Irinuk spunea...

Ziua buna, Ovidiu!
Legat de exemplul tau, eu tot incerc sa spun lumii despre "ICE (in case of emergency) number". Nu ti-ar strica 2-3 astfel de numere in telefon.
http://irinuk88.wordpress.com/2009/01/27/ice-number/
Te saluta cu respect o blonda intalnita la 100 de rascruci :) (club 100 crossroads)

Anonim spunea...

oare...cine oare...? te-o suparat in halul asta...? in asemenea hal incat sa inspire articolul cu telefonul...

Anonim spunea...

te salut, ovidiu: am citit si eu...si eu fac curat periodic in agenda telefonica si in lista de msg.

Anonim spunea...

e de inteles ce scrii tu acolo, relatiile interumane ba merg bine ba nu mai merg deloc

... e in regula per ansamblu, dar un pic cam agresiv...am impresia ca se cere empatia cititorilor cu orice pret
asta nu inseamna ca nu e adevarat ce scrii acolo; este o tema cu care multi pot relationa...dar asa sunt oamenii...dezamagesc

Anonim spunea...

Cam trist ultimul articol, n-am stat niciodata sa analizez situatia asa, poate ca urma oricum pt ca imi inchid doua nr de mobil Felicitari pt aparitia in j'adore

Anonim spunea...

fain articol: te inteleg
sa ai parte de o zi faina

Anonim spunea...

: f misto
chiar ai dreptate

Anonim spunea...

servus...pai ce sa zic de articol?...spor la curatenia de primavara...si io fac asta cel putin odata pe an...asta este...unii oameni trec in alte sfere, la care noi nu mai avem acces....sau asa cred ei....dar nu conteaza....noi sa fim sanatosi...si-om mai vedea apoi ce-o sa mai fie...multa bafta si spor in toate

Anonim spunea...

nu stiu ce sa zic, sunt faze si faze in viata fiecaruia, si pot trece poate saptamani fara sa ai timp de un telefon... sau sa nu vrei sa vorbesti cu nimeni, etc, eu inteleg situatiile acestea, pentru ca pur si simplu mi s-au intamplat... take care!

Anonim spunea...

Eu nu sun, dar, trebuie sa recunosti, te intreb de sanatate pe mes (nu pt ceva anume).

Anonim spunea...

Ai foarte mare dreptate cu ce ai scris in articol.
O zi buna in continuare.

Anonim spunea...

Ti-am citit articolul. E foarte interesant si adevarat. Apropo de ce ai scris, va trebui sa imi cer scuze pentru ca si eu am facut acelasi lucru odata. Nu ti-am raspuns deoarece dormeam, iar cand am vazut apelul nu am sunt inapoi spre rusinea mea. Si nu pentru ca esti o persoana neinsemnata. Eu te respect mult pentru ceea ce faci si ceea ce esti, dar probabil inca nu sunt destul de matura sa ma gandesc inainte de a lua niste decizii. Probabil atunci mi-ai aspirat numarul din telefon. Inca odata imi cer iertare pt ca nu am avut atunci bunul simt de a suna.

Anonim spunea...

hei
cine te-a suparat?
sper ca nu fac parte din cei care nu mai figureaza cu numarul de telefon in aparatul tau

Anonim spunea...

darling, sper ca nu te referi la mine... ca n-am vaz' apeluri pierdute de la tine
adica sper ca mai sunt in agenda ta
sporr la treaba iti urez
si nu mai pune la suflet - astea-s chiar nimikuri
bye

Anonim spunea...

Foarte frumos spus/ scris ultima postare pe blog maestre
pe bune
mi-a placut
si nu uita sa ma anunti knd iti cumperi bicla

Anonim spunea...

... ai mult de curatat??

Anonim spunea...

Deh...si asta se num bafta: sa fii fostul coleg al marelui demnitar sau "preten" la ktarama...
Eu nici cu asa ceva nu ma pot lauda..asa k cine stie...

Anonim spunea...

Heeeei camarade.Tocmai ti-am deschis articolul. De ce nu scrii la un ziar?
Vad ca te descurci bine intr-o tara unde se asculta numai manele.
Altfel cum esti?
Sper sa ne vedem anul asta.

Anonim spunea...

frate imi place mult cum scrii.
curg vorbele, de daca as fi ... te-as ruga sa ma ...
acum imi explic eu cum de iti merge tie asa din plin

CEZAR's spunea...

perfect de acord cu tine ...
vorba celor dintr-o reclama ...
Gandim la fel ...
p.s. desigur ... nu despre toate :)
ar fi foarte monoton ... :)

...

Sunt obişnuit să descriu pe larg proiecte de marketing, analize de publicitate media, rapoarte şi planuri de vânzări despre care-aş putea vorbi fără să mă repet câteva zile bune, însă dacă mă-ntorc la omul Ovidiu Scridon în încercarea de-al descrie, simt un discomfort. Pe de-o parte pentru că în timp am descoperit fascinaţia celor care-i lasă pe alţii să vorbească despre ei, iar pe de alta, gândindu-mă că uneori, totuşi, modestia ţine de mediocritate, nu ştiu care parte din viaţa mea mă caracterizează cel mai bine.
Cu siguranţă prima tentaţie ar fi să spun ceva despre "românul din America", pentru că e cea mai spectaculoasa călătorie care simt că m-a schimbat profund, însă povestea am aşternut-o în ceea ce-o să apară sub numele de "Cum am descoperit America", şi nu vreau să dezvălui nimic din această carte. Mă gândesc uneori la alte momente din viaţa mea, cum ar fi studenţia, atunci când credeam cu toată convingerea că drumul meu o va lua prin muzică ori prin poezie, însă şi partea aceasta e undeva departe şi-n urma ei, nenumarate amintiri: tabere, festivale, concerte, baluri studenţeşti, cenacluri, concursuri, premii, un album de muzică folk, "Intr-o zi...", un volum de versuri, "Portretul unui gând", etc, etc, etc.
Despre origini chiar nu-mi vine să vorbesc acum pentru că nu-mi plac patetismele însă recunosc că mi-e dor deseori de liniştea din Ardeal, de colegii de liceu din Cluj, de anii petrecuţi în Regie şi-n Agronomie, de petrecerile date prin căminele de fete, ... şi-atât! ... în rest fac ceea ce-am făcut întotdeauna: ... mă străduiesc să mă bucur de fiecare clipă.